Cred că e firesc ca omului (în funcţie şi de background-ul cultural al fiecăruia) să-i placă mai mult unele animale decât altele. E drept, sunt şi oameni de ăia mişto care se declară prieteni cu TOATE animalele, drept pentru care sunt vegani. Noi, ipocriții ceilalți, avem însă preferințe. Mâncăm porcul şi vaca fără să ne fie milă sau să simțim înțepături în conștiință, dar nu concepem măcar să ne mâncăm câinii sau caii. În alte țări, e fix invers. Cum spuneam, în funcție și de educație, stereotipuri, tradiții.  Dar cel mai amuzant este când niște animale care nu ne plac mănâncă niște animale care ne plac. O vedem zilnic pe Animal Planet și în gospodăriile de la poale de munte ale țăranilor: lanțul trofic își desfășoară mersul firesc, fără să țină cont de sensibilitățile noastre.

Având în vedere cele de mai sus, am fost foarte mirat ieri, când mai mulți cetățeni de pe Facebook s-au revoltat împotriva faptului că patru zimbri din rezervația de la Armeniș au fost uciși de ceea ce ”pare a fi” o haită de câini sălbăticiți. ”Cum, dom’le”, se lamentau avocații zimbrilor, ”chiar așa am ajuns, să ne omoare câinii cel mai mare mamifer din țară?!”. Vom evita răspunsul simplu (”Da”) și chiar și întrebarea retorică (”Așa, și?”) pentru a le răspunde îngrijoraților de soarta zimbrilor mai pe larg.

O dată că dacă zimbrul ăsta e un animal așa mare, dar e atât de ușor omorât de niște căței, poate că merită să se ducă. Lăsați-l să moară în pace, oameni buni! În fiecare zi pe care o petrece omenirea pe această planetă dispar câteva mii de specii de animale și plante. Da, CÂTEVA MII, ați citit bine. Așa funcționează evoluția și natura. Zimbrul nu se poate apăra, deși e atât de mare? Ghinion. Omul nu e nici pe departe cel mai mare pericol pentru aceste mii de specii și, evident, nu se pune problema să le salveze pe toate.

Pe de altă parte, ce au sesizat corect îngrijorații este că sursa problemei sunt ”câinii sălbăticiți”. Adevărat. Câinele e un animal domestic, existența lui în sălbăticie este o aberație. Dar aberația nu aparține naturii și cu atât mai puțin câinelui, ci omului. Pentru că doar la noi în țară (dintre astea civilizate, zic) oamenii pot să abandoneze propriii câini fără să suporte amenzi usturătoare sau chiar să li se facă dosare penale. Este o practică atât de des întâlnită încât mi se pare incredibil că trebuie să moară zimbri sau chiar copii ca să descopere câte unii nu ce fac câinii, ci ce fac oamenii care aruncă câini pe străzi sau în păduri de la marginea orașelor.

Nu câinii au omorât zimbrii, nici pe copilul ăla din parcul bucureștean. Ci statul nostru defect și imbecil. Statul care n-are legi și ai cărui cetățeni trăiesc ca-n junglă. Întăriți-vă statul, domnilor, vorba unui clasic. Până o veți face, o să vă mănânce în continuare câinii.