Azi Curtea Constituţională va decide dacă legea lui Funeriu este bună sau nu. Dacă va decide că este bună, legea va merge la preşedinţie pentru promulgare, dacă va decide că nu este bună va merge în Parlament şi va suporta un lung şir de tergiversări, ajustări şi amânări în urma cărora nu se preconizează nimic bun. Legea educaţiei naţionale, aşa cum este ea acum adoptată prin răspundere guvernamentală, deşi perfectibilă are toate şansele să producă o adevărată revoluţie în învăţământul românesc ajuns de toată jena prin contribuţia creatoare a dascălilor de toate felurile şi gradele. Şi când spun asta mă refer mai ales la învăţământul universitar, care a produs cadre de nădejde aproape analfabete în universităţi înfiinţate la toate colţurile blocurilor. Nu mai este un secret pentru nimeni că suntem ţara cu cel mai mare număr de doctori în ştiinţe pe cap de locuitor. Doar cine n-a avut bani nu şi-a luat un doctorat că o lucrare putea fi cumpărată cu sume cuprinse între 5 şi 10.000 de euro, iar la Chişinău, unde s-au doctorizat mulţi politicieni de provincie, cumpărăturile erau şi mai ieftine! Legea lui Funeriu taie din elanul pofticioşilor în sensul că obligă universităţile să se clasifice în funcţie de performanţe, adică universităţi capabile să acorde doar diplomă de absolvire, altele să acorde diplomă de master, iar puţine vor fi cele care vor putea acorda şi titluri de doctor în ştiinţe. Nu se vor întâmpla minuni imediate, dar ceva se va mişca. Profesorii universitari, unii ajunşi în aceste poziţii pe cu totul alte căi decât cele normale vor fi nevoiţi să-şi recunoască măcar în gând vina de a fi pervertit generaţii de tineri amăgindu-i că diploma pe care le-au acordat-o le conferă şi competenţe în acel domeniu. Ştiu un anume domn profesor ajuns şeful uneia din catedrele de la drept ale unei universităţi ce se vrea de prestigiu, care cu nici 20 de ani în urmă, ca jurist într-o prefectură, a acordat titlu de proprietate unui cal pe motiv că era fiinţă care locuia într-un grajd. La vremea respectivă a pretins că aşa trebuia aplicată legea fondului funciar. Şi credeţi-mă că nu este un banc pentru că omul trăieşte şi o duce foarte bine. Un alt secret pe care-l ştim cu toţii este legat de clanurile universitare bazate pe relaţii de rudenie, în care tatăl şi-a adus fiul, nora şi uneori nepoata, clan pe care se bazează în multe locuri din ţara asta sistemul de promovabilitate clientelar care a permis universităţilor o dezvoltare în stil autarhic, care nu are legătură cu ştiinţa, ci doar cu banul. În condiţiile în care universităţilor de stat, subvenţionate, li s-a permis şi sistemul cu plată, s-a ajuns la anormalitatea catastrofală ca  absolvenţii acestui segment plătit să-l depăşească cu mult pe cel de stat nu numai ca număr ci şi ca evaluare la superlativ a cunoştinţelor cumpărate şi nu dobândite. Aşa se face ca toată funcţionărimea trecută de 40 de ani, care n-a apucat să urmeze cursurile unei facultăţi la vremea când trebuia să o facă şi-a procurat rapid diplomă care face trecerea din categoria “studii medii” în categoria “studii superioare”. Aşa că până când cineva nu va schimba ceva în învăţământul românesc o să călcăm în continuare pe doctori în ştiinţe care abia dacă sunt alfabetizaţi!