Într-o singură privinţă pot spune că Traian Băsescu a avut dreptate în timpul discursului de la învestirea ministrului Korodi la Mediu. Atunci când a spus că este inadmisibil ca instituţiile statului, în nouă ani, să nu poată da un răspuns investitorului care doreşte să exploateze aurul de la Roşia Montană. Este un caz tipic românesc. Nu au curajul să spună nici da, nici nu.

Nu sunt specialist în probleme de cianuri sau de mediu în general, dar cred că Roşia Montană va deveni o bombă ecologică pentru multe generaţii de acum încolo. O bombă care ne va costa vieţi dar şi foarte mulţi bani. Şi spun asta ca nespecialist, dar care a citit multe opinii ale specialiştilor, pro şi contra Roşia Montană.

Reproşul meu adus instituţiilor statului este că nu au avut curajul să dea un aviz negativ pentru Roşia Montană şi să lase aurul îngropat până când vor apărea tehnologii moderne şi ecologice de exploatare. Reproşul lui Traian Băsescu a fost mai degrabă în sensul că nu se dă avizul, care ar duce la deschiderea unei exploatări aducătoare de bani la buget şi creatoare de locuri de muncă. Personal, cred că România are mult mai multe oportunităţi de oferit investitorilor, iar a vinde ce mai avem prin casă (ţară) este soluţia comodă, dar proastă.

Poate Traian Băsescu ştie mai bine cât de adâncă este criza, cât de lipsiţi suntem de soluţii, cât de salutară este Roşia Montană pentru România. Poate, dar nu cred. Cum nu cred că urmărirea penală a lui Borbely este întâmplătoare. Nu este prima dată când DNA este folosit pentru interese economice mari, pentru a forţa demnitari ai statului să avizeze privatizări care lezau interesele ţării sau pentru a forţa astfel de concesiuni. Aşa zişii procurori anticorupţie, ridicaţi în slăvi de ambasadori americani sau ai unor ţări europene, au fost de fapt folosiţi de puterile acestor ţări în privatizări gen Petrom, Oţelul Galaţi, BCR, Banca Agricolă. Se pregătesc complexurile energetice, Poşta Română, resursele, Oltchim… Alte societăţi, aceeaşi veche reţetă, cu nenorociţii de directori numiţi politic care au falimentat companiile, cu salvatorii investitori străini. Cred că şi în cazul Borbely, DNA a fost un instrument în mâna acestor asasini economici care se prezintă drept investitori. Dacă tot se revizuieşte Constituţia, poate că ar bine să trecem acolo un articol care să interzică privatizarea obiectivelor strategice, atâtea câte au mai rămas.