Dreptul la viață e bun. Dar la ce fel de viață?

Ieri a fost ziua internațională a cărții pentru copii. Copiii au cărți doar pentru ei! Ce frumos! Câte lucruri au unii copii, nu? Și cât de norocoși sunt! Și cât de mult pretindem noi că vrem să-i ajutăm și să ne asigurăm că nu li se întâmplă nimic rău, nu? Ei bine, în cazul multora, eșuăm lamentabil în a-i proteja. Ba din contră: noi, adulții, suntem cei care îi chinuiesc.

Joi, la doar patru zile de la marșul anti-avort al Coaliției pentru Familie, un filmuleț al CEDCD (Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități) a trecut în mare parte neobservat. La ora la care scriu acest text, filmulețul are doar 4650 de view-uri pe YouTube, asta deși eu unul am făcut tot posibilul să-l popularizez, iar Digi 24 și PRO TV au început ziua de vineri cu această știre. În filmuleț, un profesor filmat cu camera ascunsă de la o Școală pentru Copii cu Nevoi Speciale din București îi explica paznicului (cel care purta camera ascunsă) cum copiii respectivi sunt bătuți de către toți profesorii, inclusiv de către el. Mândria profesorului respectiv era că el îi bătea mai puțin, nu ca alții (dă și un exemplu), care „mătură cu ei pe jos”. „Tot trebuie să le mai scapi câte-o scatoalcă, că altfel se răsfață și ți se urcă în cap”, zice bunul profesor. Și trist e că nu vorbește în numele lui sau al școlii lui și atât. Acele 3 milioane de semnatari ai petiției care vizează, printre altele, interzicerea dreptului familiilor de gay de a adopta copii, sunt, mai mult ca sigur, de acord cu această teorie, ba probabil și adepți ai unor proverbe și zicători din popor ca „bătaia e ruptă din Rai”, „unde dă mama crește” sau „eu l-am făcut, eu îl omor”, semn al unei mentalități adânc sădite de tradiție, tradiție pe care „Monstruoasa Coaliție” o include atât de des în argumentație.

Cealaltă problemă este, desigur, că copiii aflați în grija statului român sunt bătuți, chiar torturați, sistematic de către niște angajați prost plătiți, neinteresați și cruzi. Angajați pe care statul nu are puterea să-i pedepsească, nici să-i înlocuiască cu alții mai OK. În aceste condiții, orice adopție este bună. Și o familie de LUPI ar crește mai bine acești copii decât o face statul român, darămite una de gay. Fac această comparație deplasată pentru a sublinia că până și cel mai înfocat homofob trebuie să fie de acord cu acest adevăr simplu.

Copiii în România chiar trebuie apărați mult mai mult decât sunt, în prezent. Trebuie apărați inclusiv de Coaliția pentru Familie, această organizație feudală care se luptă pentru dreptul copilului român de a fi omorât cu bătaia și care apără dreptul la viață, dar din momentul nașterii se face că uită că acea viață e deseori oribilă. Așa cum trebuie apărate și femeile, și orice fel de minoritate, și orice fel de animal care a avut ghinionul să se nască în acest stat încă barbar.

Vizualizări: 182

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: