Feriţi-vă de peseduş

Vă mai amintiţi de popularitatea uriaşă a PSD-ului de la începutul anilor '90? PSD-ul din acea vreme era ca manelele de azi: oamenii cu IQ cel puţin normal îl urau. Ceilalţi (în majoritatea covârşitoare) îl apreciau şi îl votau. Sigur, în mare parte succesul se datora rânjetului kaghebist, dar şarmant, al lui Iliescu. Şi sigur, oamenii normali au repurtat o victorie nesperată în '96, când PSD-ul a fost răsturnat în uralele intelectualilor. Dar vai, a venit Constantinescu, cu miile lui de specialişti şi cu un mandat înceţoşat. Iar intelectualii s-au trezit înşelaţi de propria nevastă pe care o iubiseră şi cu care se mândriseră în lume. Nu doar Constantinescu a fost învins de securitate, ci şi milioane de liber-cugetători şi oameni care munceau cu mintea. Cu intelectualitatea agitând steagul alb, PSD-ul a revenit la putere en fanfare, în 2000. Dar băieţii deştepţi din politichie s-au trezit după ce taica Ilici cel moderat a îmbătrânit, şi-a consumat cele două vieţi şi jumătate primite bonus, de la joc, şi a făcut loc unei ameninţări mai mari decât ar fi crezut liberalii că era posibil: Năstase. Aroganţa de mare dictator a lui Bombo şi cizma lui care apăsa pe grumazul a trei sferturi din presă în 2004 au mobilizat din nou cetăţenii fără tradiţie în ale mersului la vot. Sigur, a fost şi meritul lui Băsescu, primul lider popular de dreapta pe care l-a dat democraţia românească. Ba chiar prea popular şi prea pentru mase, dacă ar fi să-i întrebăm pe inamicii lui politici.

Acum însă Băsescu îşi trăieşte, vrând-nevrând, ultimele clipe constituționale. Atât de mare a fost puterea lui în partid şi atât de marcantă figura, încât PD-L-ul se scutură nervos, dar aparent neputincios, în încercarea a-şi găsi un lider în timp ce marele lider încă are frâiele. Celălalt dreptaci, Antonescu, a început să chiulească până şi de la emisiunile TV şi nici nu mai are verb şi obidă în discurs, ca în timpul trecutei campanii. Conştienţi de asta, liderii PSD simt din nou în nări mirosul puterii şi se simt ca peştele în apă, sub privirile înspăimântate ale ”normalilor”. Mazăre face stand-up comedy în uniformă militară la Constanţa. Ponta pare să fi convins presa să nu-l mai trateze ca pe un puţoi, ci chiar să-l ia în serios. Şi, cel mai grav, Vanghelie a început să fie autoironic.

Autoironia lui Vanghelie nu prevesteşte nimic bun. Ba mai mult, trădează o relaxare care ar putea duce la ceva ce în 2004 părea imposibil: învierea lui Năstase & CO.

mantzy.wordpress.com

Vizualizări: 121

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: