Frăţia plagiatorilor

Într-o ţară în care furtul este sport naţional, plagiatul nu şochează pe nimeni. Pe principiul „cărţile din cărţi se fac” au apărut în România mii de doctori în tot felul de ştiinţe. Cineva vorbea ieri de un club select al plagiatorilor, câtă vreme premierul Ponta este plagiator, vicepremierul Oprea, mai mulţi miniştri, procurori, judecători şi mulţi, foarte mulţi profesori universitari. Unii plagiatori, alţii care au girat plagiatul.

Ponta a avut „norocul” să fie primul plagiator din România comentat la nivel internaţional, comunitatea ştiinţifică din lume nefiind în stare să înţeleagă ce fel de ţară este România, să tolereze în fruntea guvernului un suspect de furt intelectual. Că Ponta a schimbat legea, a schimbat ministrul Educaţiei şi nişte comisii pentru a nu fi dovedit plagiatul, nu mai punem la socoteală. Este tot o meteahnă a României, o mână se spală pe alta, cui pe cui se scoate, hoţia cu hoţie se acoperă.

România este ţara în care oricine are bani, vezi cazul Becali, poate să termine o facultate, deşi îl doare capul dacă citeşte mai mult de o pagină, după cum chiar el mărturisea. România este ţara în care lucrările de licenţă se cumpără pe Internet de către studenţi, de multe ori chiar de la profesori care le-au mai vândut de zeci de ori înainte. România este o ţară în care plagiatul ar trebui să fie un subiect de dezbatere naţională nu pentru că a furat Ponta sau Gorghiu, ci pentru că este o boală de sistem, o boală care a distrus vizibil sistemul de învăţământ. Din păcate, există o frăţie a plagiatorilor, care sunt peste tot în funcţii, care face imposibil procesul de curăţenie. Aici nici amnistia nu ar putea funcţia, poate doar a faptei penale, dar nicidecum doctorii şi licenţiaţii plagiatori nu ar trebui lăsaţi să-şi păstreze titlurile obţinute ilegal. Pe când un institut sau o agenţie naţională de identificare şi pedepsire a plagiatorilor?

Vizualizări: 150

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: