Știți de cine uită lumea, în febrilitatea asta a campaniei electorale, a falselor promisiuni și-a mitelor de tot felul? De Dumnezeu. Sau cel puțin așa mi se pare. Sunt departe de a fi religios, de altfel, cred chiar că biserica le face o concurență neloială politicienilor în ceea ce privește demagogia și promisiunile nerespectate. Vorba evreilor scandalizați pe stăpânirea romană din filmul Life of Brian: ce v-a dat biserica vreodată vouă? O pace sufletească, știu. Dar pentru asta n-ați vota pe nimeni, recunoașteți. V-a dat ulei? V-a dat făină? V-a dat telefoane mobile sau măcar niște amărâte de calculatoare de buzunar, cum împarte USL-ul zilele astea prin București? Nu.

Nu pot decât să generalizez bazat pe statistică și să dau vina pe puținătatea noastră intelectuală când citesc că biserica are o cotă de încredere de 80% în rândurile românilor, deși te jecmănește și te minte mai rău chiar și decât politicienii, care se scaldă undeva în ape mici, pe la 10%. Pentru noi, ăștia restul de 20% care avem încredere în Biserică ceva mai puțin decât avem în Dan Diaconescu și-n vrăjitoarea lui cu prosoape în cap, ar trebui să se întâmple ceva fabulos ca într-adevăr să-l votăm pe Dumnezeu. Ca de exemplu să primim un mesaj real de la însuși patriarhul Teoctist, aflat acum în lumea celor drepți la corp, dar liberi la spirit. Și, dacă există viață după moarte, de ce n-ar exista și vot după moarte. În Teleorman (minune!!) există deja! Ce-ar fi, deci să apară Teoctist îmbrăcat în prelata aia a dumnealui și să cuvânteze cam așa:

”Nu puteam lipsi tocmai eu de pe lista personalităților care vă cer să vă exercitați dreptul constituțional pe 9 decembrie. Instituția pe care am slujit-o propovăduiește viața după moarte, așa că ar fi necetățenesc să nu promoveze și mersul la vot post-mortem. Din faptul că eu vă scriu asta acum se subînțelege și că învățăturile bisericii nu sunt demagogie pură, ca acelea ale politicienilor. Deci, se poate! Nu uitați, însă, ca după ce băgați buletinul de vot în urnă, duminică, să treceți și pe la cea mai apropiată biserică și să lăsați un leu – doi în cutia milei. Dumnezeu nu prea are rival politic (adversarul lui stă prost de tot în sondaje, oricât mi s-ar plânge el prin pauzele de cafea că e victima manipulărilor și că se scriu doar mizerii în presă despre el), dar va interpreta donațiile ca pe voturi. Știu că nu prea se ține el de ce-a promis în platforma aia electorală cu coperte negre și groase, dar înțelegeți-L și pe Dumnealui: de vină e greaua moștenire. Cică politeiștii ăia au făcut prăpăd, furau ca-n codru, de-ai fi zis, culmea Necuratului, că n-au nici un dumnezeu.