Cătălin Voicu şterse jumătatea de oglindă din celula sa cu mâneca dungată a costumului de haine puşcaşaresto. Îşi privi reflexia urâtă şi grasă, îşi scoase cu mâna stângă un muc din nara dreaptă şi zise meditativ: „Fir-aş al dracului, sunt primul care intră la pârnaie! Sigur, au mai fost câţiva pârliţi de primari şi 3-4 secretari de stat… Da’ să mor de nu-s eu primul care contează cu adevărat! O să se scrie cărţi după cazul meu; voi fi un martir. Steinhardt şi Ţuţea se vor întoarce în mormânt de invidie! Voi fi primul deţinut politic obez din istorie; dar ca să mă ţină lumea minte va trebui să fac ceva special, nu sex anal, ca ceilalţi dobitoci. Ce să fac-... Ştiu! O să evadez. O să-mi sap cu linguriţa un tunel cu diametrul de 3,5 m, prin care o să mă târăsc cu dificultate. Din loc în loc, în tunel îmi voi plasa oale cu sarmale şi platouri cu cârnaţi, care să mă ajute la drum. După 3 zile şi 24 de mese (dintre care 4 frugale) o să parcurg cei douăj’ de metri care mă separă de libertate. Gardienii n-or să se prindă decât după 3 zile, pentru că o să lipesc pe peretele celulei un poster cu Jabba the Hut în mărime naturală. Poliţiştii e prosti, n-au cum să se prindă că nu sunt eu; mai ales ca o să-i mituiesc pe toţi înainte. Voi fi un erou. Nu atât pentru evadarea spectaculoasă, cat pentru faptul că tunelul prin care o să evadez va fi atât de larg, încât va deveni a şasea magistrală de metrou”. Căzut în reverie, Cătălin Voicu închise ochii şi adormi, în faţa oglinzii, cu o bucată de pizza atârnându-i din colţul gurii. Vorbi în somn: “Atenţie, se-nchid uşile! Urmează staţia Cătălin Voicu, cu peronul pe partea stângă”!

mantzy.wordpress.com