Nu sunt specialist în Drept constituţional pentru a mă pronunţa fără echivoc dacă e mai bine să avem un parlament bicameral sau unicameral. Nici nu ştiu dacă 300 este numărul optim de parlamentari. Dar, mi se pare de bun simţ ca aleşii poporului să ţină cont de referendumul prin care s-a votat celebrul parlament unicameral, cu 300 de aleşi.

Ce mi se pare evident însă este faptul că actualul parlament este extrem de ineficient. Faptul că un proiect de lege privind înfiinţarea Muzeului Naţional „Constantin Brâncuşi”, iniţiat de un deputat de Gorj în 2011, a ajuns abia ieri pentru un punct de vedere pe masa guvernului, mi se pare incredibil. Nu mai spun că deputatul respectiv, Mugurel Surupăceanu, nu mai este de ceva luni nici în parlament, nici în politică. Dar, dacă după doi ani are loc o primă discuţie, probabil că vor mai trece câteva generaţii de parlamentari până să se ajungă la votul în plen.

În aceste condiţii, aproape că înţeleg apetenţa tuturor guvernelor pentru ordonanţe de urgenţă şi pentru asumarea răspunderii. Pentru că este cert că un guvern de 15-20 de persoane votează mult mai în cunoştinţă de cauză decât un parlament de 600 de aleşi. Mai puţine păreri, mai puţin timp pierdut şi acte normative cât de cât clare. Pentru că din Parlament pleacă şi multe enormităţi, dovadă fiind recenta lege care era să lase armata română fără generali, dacă nu era întoarsă din drum de preşedinţie.

Din păcate, nu numai Parlamentul este o instituţie greoaie. Iar cei care sunt implicaţi în activităţi care necesită avize şi aprobări ştiu despre ce vorbesc. Poate regionalizarea României se va face nu numai din dorinţa de a atrage fonduri europene, ci şi pentru simplificarea sistemului birocratic. Asta presupune însă un mult mai mare interes al puterii şi opoziţiei pentru acest tip de probleme, că de discuţii sterile ne-am cam săturat.