E mult spus că a existat o vreme, cel puțin în timpul vieții mele, când să fumezi era cool. E drept, pe Audrey Hepburn n-am prins-o, dar cred că, de la ea încoace, nici unei femei nu i-a mai stat bine când fuma. Eu eram cool în liceu și nu fumam, pentru că eram bun la fotbal și făceam revista școlii, deci mi-era suficient. Fumatul a fost întotdeauna un obicei de tot rahatul, iar urmările lui se știe de mult că sunt grave: cauzează direct cancer, boli cardiovasculare, infarcturi miocardice, boli ale plămânilor, diabet sau bronșită cronică. De asemenea, crește riscul de tuberculoză, boli ale ochilor și ale sistemului imunitar. Și, poate cel mai important, este una dintre cauzele majore pentru impotență.

Cu toate astea, 3200 de oameni se apucă zilnic de fumat, pe cuprinsul globului. Fără să știm câți anume se lasă, asta ar însemna că de fumat se apucă puțin peste un milion de oameni pe an. Ceea ce nu trebuie să ne ducă cu gândul la faptul că se sporește numărul de fumători, din contră. Fără a-i pune la socoteală pe cei care se lasă de fumat sau pe cei care mor din cauze nelegate de țigări, aflați că 6 milioane de oameni mor anual strict din cauza fumatului și se estimează că se va ajunge la 8 milioane peste 15 ani. În medie, de altfel, un fumător moare cu 10 ani mai tânăr decât un nefumător. Este interesant și cât de mult se cheltuie, la nivel mondial, pentru tratarea bolilor cauzate de fumat: circa 200 de miliarde de dolari anual. De asemenea, 150 de miliarde se pierd, tot anual, din cauză că morțile premature cauzate de fumat afectează producția.

Acum, că știm cifrele, probabil ne vom bucura cu toții că din februarie fumatul va fi interzis în toate spațiile publice închise, indiferent de natura lor. Ei, când asta se va întâmpla, eu o să pot, în sfârșit, să simt compasiune pentru fumători. Și vorbesc serios. Vorbim, totuși, despre niște oameni cu un viciu foarte nasol (statisticile spun că aproximativ 70% dintre ei vor să se lase) și care vor avea dificultăți suplimentare în exercitarea viciului, deci vor resimți și-o umilință suplimentară (pentru că da, viciul în sine, dependența de o substanță atât de nocivă și de deranjantă pentru cei din jur era, deja, o umilință). Și înțeleg că le va fi greu și-mi pare rău pentru ei, dar și ei trebuie să înțeleagă că așa e normal. Și, desigur, că odată ce se vor lăsa le va fi și lor mult mai ușor. După ce-au scăpat de dependența asta deprimantă, o să-i așteptăm înăuntru, în baruri și cluburi, să bem ceva în aer curat. Pentru că băutul e ok, ne distruge doar ficatul nostru, nu și pe-al altora.