Nu pot să mă uit la RTV și Antena 3 mai mult de 15 minute fără să-mi apară bubițe mici, dar multe, pe toată pielea. M-aș duce la doctor dacă n-aș crede că e o reacție cât se poate de firească, a unui organism sănătos. Așa, însă, le-aș recomanda un medic tuturor celor care, din contră, nu prezintă nici un semn de supraexpunere.
Prin urmare, cum aceste televiziuni sunt (cred) singurele care mai transmit așa-zisele dezvăluiri ale lui Ghiță, nu știu dacă omul încă dă din fleancă sau dacă a tăcut.
Știu doar că RTV și Antena 3 au comis mai multe încălcări ale legii audiovizualului în 2016, toate sesizate și documentate atent de ActiveWatch și alte organizații non-guvernamentale care se ocupă cu monitorizarea presei și toate trecute cu vederea sau (în cel mai bun caz) sancționate formal și mai degrabă simbolic de CNA. CNA-ul rămâne, așadar, o instituție de tot râsul. Nu sunt date referitoare la încrederea românilor în CNA, dar se știe că CNA e (ca și avocatul poporului) o proiecție a Parlamentului. Și încrederea în parlament e cunoscută: doar 12,8% dintre români au încredere în Parlamentul pe care tot ei îl votează, conform unor date INSCOP din aprilie anul trecut. Singurele ”instituții” care punctează mai prost în clasament sunt partidele politice, cu 8,3%.
Pe de altă parte, DNA-ul este la polul opus. Conform aceluiași sondaj, 60% dintre români au încredere multă și foarte multă în instituția condusă de Laura Codruța Kovesi. Ca să vă faceți o idee, președintele țării a punctat doar cu 45%, Primăria (ca instituție) 37%, singurele care depășesc DNA sunt cele care țin de siguranță și ordine (Pompierii – 80%, Armata – 76% și Jandarmeria – 72%).
Așadar, domnul Ghiță (așa cum am mai zis-o) e așteptat fie cu dovezi (ceea ce din câte știu nu a produs, pentru că simpla potrivire de date și teorii se numește POVESTE, nu dovadă), fie la penitenciar.
Până una-alta, DNA-ul este (spre deosebire de Parlament și CNA) o instituție care măcar face treabă. Face treabă multă și în general pare c-o face bine. Aici, mai mult decât aproape în orice alt caz, se aplică la fix vorba aia cu ”numai cine nu muncește nu greșește”. Că face și excese, n-am îndoieli. Dar cred că excesele sunt tot o urmare a intențiilor bune. Una cât se poate de nefericită, bineînțeles, dar nu cred că știm vreo țară cu justiție perfectă. În fond, DNA-ul se ocupă doar de acuzări, nu și de condamnări. Deci excesele lor (de înțeles pentru niște oameni a căror meserie e, totuși, să ACUZE) trebuie să fie corectate ulterior, de instanțe.
Cât despre români, adică despre noi, ar trebui să ne explicăm, odată pentru totdeauna, cum de avem încredere doar 12% în Parlament și totuși am fost pe locul 3 la prezență negativă la vot în 2016, asta în condițiile în care în acest an chiar am avut o alternativă (USR) la partidele politice pe care înțeleg că le urâm atât.