Pierdut complet în firele politicii româneşti de tip „dat la geoale” proiectul Nabucco ar fi trebuit să fie „prima doamnă” a ştirilor româneşti de ieri. La Samitul interguvernamental de la Ankara s-a semnat acordul de construire al gazoductului botezat cu numele celebrei opere a lui Guiseppe Verdi, „Nabucco”. Început în urmă cu 7 ani , la iniţiativa OMV, proiectul adună 5 companii din Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria l-a care s-a raliat de curând compania germană RWE. Dacă se va construi vreodată „Nabucco” pe lângă beneficiile enorme pe care le va aduce Europei desprinzând-o parţial de gazul rusesc va aduce şi noi conflicte mocnite şi orgolii rănite. 3300km de conductă cu diametrul de 1,5 metri va lega extracţia de gaz din Marea Caspică şi Orientul Mijlociu de Europa. Principalii furnizori de gaze pentru această conductă sunt Azerbaidjanul şi Turkmenistanul. Gazoductul va ocoli Rusia, tradiţională furnizoare de gaz pentru Europa şi cel puţin aşa părea că va duce la slăbirea influenţei acesteia .Numai că în cei 7 ani de când se cloceşte realizarea acestui proiect Rusia n-a stat degeaba. În urmă cu 2 ani când realizarea proiectului părea mai aproape ca niciodată bătrâna Rusie a aruncat pe piaţă un alt proiect,South Stream, care este tot un gazoduct ca va traversa Marea Neagră făcând legătura între Rusia şi Bulgaria. Pe teritoriul bulgăresc conducta se va ramifica odată către nord-vest, pentru Austria şi spre sud către Grecia şi Italia. Ruşii şi-au luat partener compania ENI din Italia şi au anunţat deja că proiectul lor va costa între 10 şi 15 miliarde euro iar conducta va măsura 900 km. Mai mult cu doar o lună înainte de semnarea acordului interguvernamental de la Ankara, Rusia a semnat un acord de furnizare gaz cu Azerbaidjanul stârnind nelinişti în rândul acţionarilor „Nabucco”.Pentru că Bulgaria era deja prinsă în proiectul din Marea Caspică n-ar fi vrut iniţial să semneze şi proiectul rusesc. A fost nevoie doar de o vizită fulger a premierului Putin la Sofia şi lucrurile s-au clarificat. Pentru semnătura de pe South Stream bulgarii vor primi de la ruşi o centrală nucleară cu două grupuri a câte 1000 megawaţi/oră pe care o vor construi la Belene cu bani şi tehnică rusească. O altă problemă demnă de luat în seamă este şi faptul că majoritatea ţărilor furnizoare de gaz pentru „Nabucco” sunt şi acum sub influenţa rusească. Dacă ne gândim numai la Uzbekistan şi Kazahstan şi dacă avem în vedere problemele Georgiei precum şi relaţiile Turciei cu recalcitranţii kurzi ne vine să credem că gazoductul rusesc, deşi lansat mult mai târziu şi fără sprijinul Europei va fi construit mai repede decât incertul „Nabucco”. Spun incert pentru că realizarea lui depinde de prea mulţi factori sensibili în zonă pe când dincolo depinde doar de voinţa lui Putin. Iranul şi Irakul două ţări despre care europenii cred că vor deveni furnizoare de gaz pentru Nabucco într-o fază ulterioară au şi ele probleme grele şi nerezolvabile într-un viitor apropiat. Iranul nu este agreat de americani din cauza regimului politic instaurat iar Irakul încă nu s-a adunat de pe drumurile pe care l-au împrăştiat americanii. Nici în această zonă interesul american nu se pupă cu cel rusesc. Ba din contră! Pentru noi încă nu este clar dacă să ne înscriem sau nu în „Corul robilor” care ridică glasul cerând libertate.