Acum câte ceva şi despre învinşi. Mai întâi, despre partide.
În primul rând, USR, care după mine putea să puncteze cel puțin dublu, cu un mesaj coerent şi curajos. Cu câteva zile înainte de alegeri, Nicușor Dan dădea o declarație halucinantă. Redau din memorie: ”USR-ul are în componență oameni și de stânga şi de dreapta, și conservatori și progresiști etc., important e că avem un ţel comun - jos hoții!”. OK. Păi, în primul rând Nicușor Dan a recunoscut că are un partid care nu e partid; că doar de aia se strâng oamenii într-un căcat de partid, pentru că îi unesc niște valori comune, altele decât bunul simț (pe care se presupune c-ar trebui să-l avem toți, fie că suntem într-un partid, în altul sau în nici unul). Să-ți bazezi campania pe singurul mesaj că tu nu furi și nici n-o s-o faci e prăfuit și deplorabil, că lumea te votează și e însuflețită când le spui CE O SĂ FACI, nu CE NU O SA FACI. Ca să nu mai zic că Clotilde și-a dat foc la valiză de tot. Îi dăduse deja foc când s-a pupat franțuzește pe guriță cu Coaliția pentru familie, iar acum a pus un status în care deplângea faptul că românii nu se mai prezintă în număr mare la vot, ”ca pe vremea lui Ceaușescu”. Unde în Franța s-o fi născut fata asta, prieteni, că ultima oară când am verificat Roșiori nu era pe malul Senei, or ea are niște convingeri care în acel orășel magic par șlefuite?
În al doilea rând, PNL. Hahahaha! Nu am ce să spun despre PNL, băi, frate! Pot să înțeleg de ce au votat cu PSD-ul cei care au făcut-o (pentru că sunt ticăloși și proști și probabil ar muri de foame fără partid), pot să înțeleg de ce l-a votat lumea pe Băsescu, pot să înțeleg de ce a votat USR (pe ideea de anti-hoți, deh), UDMR nu mai zic, pot chiar să înțeleg votanții ALDE (ratații ăia care s-au bucurat când le-a dat Curiceanu 50 de lei la salarii, de parcă în ăia ar fi stat fericirea lor). Dar să mor dacă văd fie și un singur motiv pentru care ar vota cineva cu PNL. 20% mi se pare imens, în condițiile în care NIMIC nu este atrăgător sau convingător la gluma asta de partid condus de o doamnă lipsită de har pe lângă care Udrea, mă scuzați, e o vestală virgină care roșește și când vede crenvurști la fiert.
Și acum, despre învinșii frumoși. Nu pretind că-i știu pe toți, dar vă atrag atenția asupra a doi dintre ei.
Theodor Paleologu și Remus Cernea au candidat la București și au fost votați de o mână de oameni, pierzând alegerile fără drept de apel. De așteptat, de altfel, pentru că ambii sunt o specie foarte rară, în politica românească actuală. Sunt doi oameni cu care poți să nu fii de acord în toate privințele, dar, chiar și atunci, te vezi obligat să le admiri consecvența și curajul cu care își apără principiile. Pentru că o fac deseori, ca și la alegerile astea, în dauna propriului interes. Acești doi oameni fac pentru mine cât 10 USR-uri și cred că adevărata veste tristă de după alegerile de ieri nu este că PSD-ul a câștigat, ci că ei doi au pierdut la un scor dureros, semn că în România să fii principial și să crezi în ceva cu toată ființa înseamnă să-ți semnezi singur condamnarea la eșec. Îmi pare foarte rău și de Toader, și de Remus, și nu pot decât să sper că vom fi, odată și-odată, pregătiți să le dăm șansa să facă din țara asta un loc mai bun. Până atunci, mă înclin și le mulțumesc cu mâna pe inimă. Dacă contează câtuși de puțin, pe mine m-au câștigat. Și ăsta e lucrul mare, să mă regăsesc în amândoi, ținând cont că unul e de stânga (și chiar e) și celălalt de dreapta (și chiar e).