În prima parte a acestui text, vă spuneam despre un studiu care a descoperit de ce votează oamenii cu lideri populiști despre care știu că sunt răi sau mincinoși. Succesul lui Hitler, al lui Trump, al lui Erdogan, al Brexit-ului sau chiar al PSD-ului ori potențialul succes al lui Marine Le Pen sunt explicate prin faptul că votanții acestora vor să pedepsească alți oameni, cu puternica impresie că astfel fac dreptate. Pe cine vor să pedepsească? Păi, emigranții, străinii, bogătașii și așa mai departe. În general, pe aceia pe care-i percep drept cauze ale suferinței lor.

Mergând mai departe, psihologii care au operat experimentul se întreabă: dar, dacă nevoia de a pedepsi este atât de adânc înrădăcinată în natura umană, atunci de ce rezultatul acestui tip de vot este atât de recurent doar de la un timp, în societatea actuală? Și a venit și explicația pentru asta.

Și aici explicația zace într-o categorie a internetului, o formă a lui de manifestare mai degrabă, numită social media. De la inventarea Facebook, Twitter și a celorlalte site-uri de socializare, userii au sesizat că, dacă își exprimă ura sau frustrarea pe internet, aproape instantaneu comportamentul lor va fi preluat (share-uit) și apreciat de mai mulți oameni asemenea lor, creându-se astfel un cerc de fani. Astfel, se realizează o polarizare extrem de amplificată. Pentru că o tabără se coalizează împotriva unui singur om din cealaltă tabără, din dorința de a-l umili cumva public, prăpastia dintre cele două tabere devine imposibil de trecut și se accentuează tot mai mult, pe măsură ce lupta, fie ea și doar ideologică, dintre cele două tabere devine mai intensă.

Și atunci, cum putem opri acest mecanism periculos, care ne poate face să votăm lideri nefaști, care ne pot târî pe toți în prăpastie? Molly Crockett, neuro-cercetătorul care a făcut experimentul, spune că, din câte cred ei, doar conștientizarea acestui mecanism subconștient poate ajuta la evitarea lui. Pentru că, deși e evident că pedepsirea unui grup de oameni pe care îl urăști îți aduce satisfacții pe termen scurt, e la fel de evident că de cele mai multe ori acest tip de comportament sfârșește prin a te afecta chiar pe tine. Sfatul ei: „Să nu ne mai gândim la cum îi va afecta pe alții votul nostru, ci la modul mai egoist: cum ne va afecta pe noi și atât. Cum ne va face concret viața mai bună acel vot și, din contră, cum ne poate afecta el, pe termen lung. Pentru că nu există nimic mai dificil decât să fii nevoit să trăiești cu un vot pe care l-ai dat chiar tu și care ți-a înrăutățit viața cât se poate de direct.”