Trebuie să vă fac o mărturisire îngrozitoare despre mine. Nu, n-am comis nici o crimă. E mult mai rău de-atât: în primul an de presă, am fost ziarist de monden. E drept că la Caţavencu, dar totuşi, scriam (în mare parte) despre aceleaşi personaje pe care le puteţi astăzi admira (mă rog, vorba vine) în paginile tabloidelor. Nu asta m-ar fi deranjat. Recunosc că-mi place să scriu despre lucruri penibile. Problema era că, pentru a fi măcar vag informat despre ce se întâmpla în acea lume în care legile fizicii nu se aplică, trebuia să citesc zilnic măcar un tabloid şi o revistă – două glossy. Era cumplit. Mă gândeam serios să demisionez şi să mă angajez magaziner la vreun hypermarket. Perspectiva citirii zilnice a etichetelor de conserve mi se părea mai plăcută.

Aşa că o să înţelegeţi că mă felicit pentru că am plecat la o revistă care nu are pagină de monden. M-am rupt complet de lumea asta şi pe cuvânt că nu-mi lipseşte nimic din ea. Ei, hai, poate exagerez. Îmi lipsesc un pic titlurile alea de genul ”Cristina, ce maşină şi-ai tras!” sau ”Ia uitaţi-vă cum îşi mângâie Nu-ştiu-cine căţelul!” ş.a.m.d. Dar, în rest, sunt foarte fericit cu lipsa mea de informaţii despre zona mondenă.

Tocmai de aceea, când îmi mai pică în mână câte-un tabloid sau mai nimeresc pe site-ul vreunuia, prima reacţie este să mă blochez. Nu citesc, dar nu rezist să frunzăresc. Incredibil mi se pare că presa mondenă a decăzut chiar mai mult decât era pe vremea când făceam, într-un fel, parte din ea. Pe atunci, îşi arătau sânii doar nişte tinere de la ţară dornice să apară în Libertatea. Acum, toate vedetele trimit la ziar poze cu ele dezbrăcate. Şi nu doar topless, dacă mă înţelegeţi. Cuplul Cristea – Bianca Drăguşanu, cel puţin, are la fel de multe inhibiţii ca Adam şi Eva. Scenariu în care gelosul Botezatu ar fi, desigur, şarpele care i se încolăceşte ”Prinţului” pe picior, în sus...

mantzy.wordpress.com