De aici, de la adăpostul Subcarpaţilor şi al tradiţiei, nu reuşesc să mă ridic suficient pe vârfuri şi să arunc o privire în secuime ca să înţeleg ce vor maghiarii. Ştiu ce nu vor. Nu vor să vorbească româneşte. De asta mi-am dat seama cu ocazia singurului drum făcut în Harghita, când m-am simţit ca un cerşetor care se roagă de lume să-i spună unde găseşte nişte taxiuri. Dar ce anume vor ungurii din inima Ardealului chiar nu reuşesc să înţeleg, încă. Un ţinut autonom în mijlocul unei ţări independente? E absurd. La ce folos?

Dacă pe maghiarii simpli nu-i cunoaştem, încercăm să ne facem o idee despre năzuinţele acestei populaţii urmărindu-i reprezentanţii din Parlament. Membrii unui partid despre care nu mă pot hotărî dacă e de succes sau nu, aşa cum nu pot să-mi dau seama dacă el se foloseşte de partidele românilor sau viceversa. Recent, Marko Belo s-a arătat ”iritat” de ”speculaţiile” din ultima vreme conform cărora UDMR-ul s-a aliat cu toată lumea pentru a rămâne la putere. Nu spune că nu e adevărat, doar că-l irită. şi mai spune că UDMR-ul va face tot ce-i stă în putere (haha, Putere, v-aţi prins-) ca să apere interesele comunităţii maghiare.

Ceea ce ne aduce înapoi de unde am plecat. Care sunt interesele comunităţii maghiare? Ce vor ei şi de ce nu se mută în Ungaria-mumă, dacă se simt aşa ataşaţi de ea? Oricum nu prea le descopăr nici utilitate pe-aici, pe la noi. Am învăţat de mici, de la şcoală (în limba română, apropo), că vaca ne dă lapte şi carne, iar găina ouă. Dar nu am înţeles exact ce ne dau ungurii. Când am crescut, am realizat că, de fapt, nu-mi aminteam pentru că nu era nimic de amintit. Ungurii din România nu ne dau nimic, în afară de ”bună ziua” în limba lor.

mantzy.wordpress.com