Eu când mă fac mare vreau să fiu ca Mircea Badea. Nu, nu prost. Nu, nici pupincurist. Dar trebuie să recunosc că-l invidiez puţin pentru numărul foarte mare de cretini care-l idolatrizează. Ce poate fi mai frumos decât să te considere cretinii un erou? Sigur, veți spune că-i mult mai fain să te creadă tare oamenii deştepţi. Posibil, dar ăia sunt atât de puțini. Satisfacțiile uriașe vin cu numere mari. Degeaba conving eu 10 profesori universitari că-s un tip foarte șmecher, dacă astfel aş putea să vând cel mult 10 șosete cu semnătura mea.

Apropo, ați auzit de ceasul Mircea Badea? E (cică) elveţian (mă rog, nu spune exact ce chinez din Berna îl produce) şi costă aproape 13 bulioane. Vi se pare mult pentru un ceas? Şi mie. Ei, aflați că site-ul s-a blocat în prima zi de comenzi. Deci nu e mult, e numai bine. Eu unul nu sunt suficient de rafinat încât să folosesc ceas în epoca mobilelor și-a mașinilor care-ți arată ora când pornești motorul. Dar, mai știi? Or fi fanii lui Badea. Chiar par genul de gentlemani care poartă ceas ca podoabă, doar pentru că-i un obiect care le conferă distincție.

Altfel, nu e deloc întâmplător faptul că Mircea Badea s-a gândit tocmai la un ceas care să-i poarte numele. Nu de alta, dar în rarele ocazii (ce-i drept) în care vorbește despre patronul său sau despre prieteni ai acestuia, Badea demonstrează o măiestrie la dat limbi demnă de toată lauda. Sau ce, nu vă mai amintiți înduioșătoarea poveste cu schimbul de ceasuri Badea-Voiculescu făcut la o petrecere? Ei, iată că Mircea s-a hotărât să nu mai consume limbile și să le dea așa, aiurea în tramvai, la toți sponsorii personali. Și-a adunat frumos toate limbile date la un loc și a pus-o de-un ceas. Pe care am convingerea că se vor bate cimpanzeii cu salariu peste 20 de milioane, chit că nu mai mănâncă altceva decât cartofi în luna respectivă.