Voința populară e o mare pacoste. E greu să găsești eroi veritabili printre adorații politici ai poporului. Pentru că, în cele mai multe situații, majoritatea poporului nu are chiar cele mai eroice și nobile năzuințe. Și, probabil spre surprinderea voastră, nu voi lua cazul poporului român și a sinistrei majorități USL. Să-l luăm pe Lincoln, că tot rulează în cinematografe versiunea ușor romanțată a lui Spielberg, zilele astea.

Abraham Lincoln este privit aproape în unanimitate ca eroul suprem al poporului american. Are sute de statui în State (una mare și celebră din multe filme la Washington), este o figură religioasă, aproape, iar turismul american se bazează în mare parte pe Lincolmanie. Lincoln în varianta lui legendară este un erou care a desființat sclavia și a pus bazele statului modern și eterogen care este astăzi America. Omul Lincoln, însă, poate fi judecat ceva mai aspru. Criticii, puțini, ce-i rept, susțin că Lincoln era anti-sclavie doar din interes politic și, mai ales, economic. Antreprenorii nord-americani care voiau să-și muncească singuri pământurile nu puteau rezista într-o competiție pe piața liberă cu proprietarii de sclavi din sud, care aveau la dispoziție o imensă forță de muncă pe care nu o plăteau nici măcar cu un cent. Emanciparea pentru care este ridicat în slăvi Lincoln ar fi fost făcută, așadar, dintr-un interes imediat. În ceea ce privește deschiderea la minte a personajului și rasismul, pe de altă parte, aici este o altă chestiune. În mai multe declarații pe care nici cei mai înfocați fani nu le contestă, Lincoln spune despre negri că sunt inferiori fizic și psihic albilor și că nu ar trebui să aibă drept de vot. De asemenea, în paralel cu mișcarea de abolire a sclaviei, Lincoln pregătea una de colonizare, adică de expulzare semiforțată a sclavilor și populației de culoare înspre teritorii din Africa, America Centrală sau Caraibe.

Și astfel ajungem la chestiunea cu voința populară și pericolul de a nu fi pe placul votanților. Apărătorii lui Lincoln susțin că luările de poziție rasiste ale lui Lincoln nu au fost făcute din convingere, ci au fost doar niște ipocrizii al căror unic scop era păstrarea electoratului alb, în marea sa majoritate, la acea vreme, extrem de segretaționist. Adevărul adevărat nu va fi aflat, poate, niciodată. Dar cine știe, poate peste sute de ani urmașii noștri vor citi despre marele european Crin Antonescu, mare fan al UE și al intelectualității occidentale, dar care le înjura când apuca pe acestea, prin presa vremii, doar ca să fie pe placul tâmpiților din popor.