Protestul nesfârşit al celor două doamne magistrat, Pivniceru şi Bărbulescu, vârful de lance, cum se cred, al tuturor magistraţilor din România tinde să dea foc relaţiilor României cu cei patru mii şi ceva de membri ai acestei caste. Mi se poate reproşa, printre altele, faptul că în propoziţia anterioară am scos magistraţii în afara României. Nu i-am scos eu, ci singuri s-au poziţionat în afara unei Românii sfâşiate de o sărăcie cumplită, de criză şi de o campanie electorală cum n-a mai fost.

Nici după întâlnirea de la CSM dintre şeful statului şi membrii instituţiei amintite, Pivnicera nu vrea să lase instanţele de judecată să-şi reia funcţionalitatea pentru că, motivează ea, preşedintele şi politicul se ”imixtionează” în actul de justiţie, ducând la decredibilizarea instituţiei şi a membrilor ei. Era să zic: să mori, tu? De ce nu vrea sindicalista şefă a magistraţilor, posesoarea a două doctorate şi autoarea a 24 de cărţi, să muncească pentru ceea ce pretinde că trebuie plătită cu sume care sfidează realitatea românească? Pentru că în războiul ei cu Băsescu, în care şi-a luat adjunctă pe Bărbuleasca, altă somitate care era cât pe ce să trucheze un examen numai să-şi bage fata într-un loc călduţ, vrea să arate că are muşchii mai cu fibră şi dacă vrea ea paralizează tot ce mişcă în ţara asta.

Lăcomia fără margini a membrilor ei de sindicat a dus la situaţia aberantă  în care un magistrat poate obţine o pensie de două şi chiar trei ori mai mare decât salariul avut pentru activitatea depusă. Şmecheria tipică şi specifică  lumii interlope practicată de mulţi colegi de-ai domniei sale despre care nu suflă o vorbuliţă a constat în alipirea la salariul ultimei luni de activitate a tot felul de sporuri câştigate prin hotărâri judecătoreşti în aşa fel încât în loc de, să zicem 100 milioane vechi pe lună, venitul să ajungă la 400 milioane lei pe lună. Legea pensiilor judecătorilor spune că pensia se calculează în procent de 80% din venitul pe ultima lună de activitate, astfel încât magistratul ajunge să stea acasă cu o pensie de 360 milioane lei pe lună.

Când posesoarea celor două doctorate a fost întrebată dacă i se pare drept şi moral acest lucru a dat-o la întors şi situaţia aberantă a pus-o pe seama unui accident.  Păi, din accident în accident am ajuns în situaţia în care nici la budă nu ne mai putem duce de foame! Cât de independentă, inamovibilă şi suverană se crede d-na magistrat în condiţiile în care îşi permite să spună că protestează până când vrea muşchii ei în condiţiile în care motivele protestului, a înţeles toată lumea, se reduc la drepturi salariale şi pensii „nesimţite”? De ce domniile lor ca magistraţi îşi permit să se amestece în treburile politicului şi ale legislativului şi să ceară demisia ministrului justiţiei dacă tot insistă pe separaţia puterilor în stat? Unde s-a mai pomenit ca salariile magistraţilor să fie stabilite tot de magistraţi? De ce magistraţii îşi pot permite să dea hotărâri eronate, pe lângă lege sau chiar sfidând legea şi nu vor să răspundă decât în faţa lui Dumnezeu, în condiţiile în care noi ceilalţi „nenorociţi” răspundem în faţa a zeci de mii de instituţii ale statului? A cui este puterea judecătorească şi cui foloseşte ea în aceste condiţii? De ce niciodată în ultimii 20 de ani d-na Pivniceru, mult mai în vână decât acum, n-a protestat împotriva unei legi prost făcute de legislativ? De ce niciodată nu s-a aruncat pe ecranele televizoarelor să-şi exprime indignarea faţă de un coleg care a pronunţat hotărâri aberante sau a condus neprofesionist anchete penale? Unde i-a fost zvâcul de sindicalistă până acum când li s-au pus în discuţie publică salariile şi pensiile de superoameni?

Nu cred o iotă din ultimele elucubraţii ale distinselor doamne exponente ale magistraţilor, conform cărora protestează pentru a apăra principii. Dacă salariile şi pensiile lor sunt principii de drept, atunci vreau să trăiesc o viaţă fără principii şi fără magistraţi. Vreau să fiu judecat ca la ţigani! Să înfiinţăm o adunare cetăţenească compusă din oameni dovediţi integri, cu examen psihiatric la zi, care să judece după cutume. Ce va stabili adunarea să fie imediat aplicat, iar de buna funcţionare a acestei distinse adunări precum şi de executarea hotărârilor ei să se ocupe trei patru persoane mai în putere (nişte cârlani de 70 de ani cum zice fostul  preşedinte Iliescu), cărora pentru deranj să li se plătească  un obol ca să nu zică că au făcut muncă patriotică. De fapt toată tevatura magistraţilor  porneşte de la ideea lor fixă că sunt mai presus de lege, iar unii cred că şi mai presus de Dumnezeu!

Ameninţările cu neparticiparea la procesul electoral de la alegerile prezidenţiale doar pentru că nu li se lasă neatinse privilegiile pe care şi le-au dat unii altora ne lasă reci pe noi ”nenorociţii”. Suntem  nevoiţi să participăm la vot în speranţa că  după alegeri vom avea măcar linişte, deşi ştim că viaţa  noastră  va merge din rău în mai rău! Celor două matroane ale justiţiei româneşti, Pivniceru şi Bărbuleascu, nu pot să le urez decât ceea ce-mi urează şi ele mie, dar înmulţit cu 22 de milioane!