Face sacrificii pentru a ajunge cineva în viaţă şi pentru a scăpa de traiul pe care-l duce acum. Este vorba de o fată din cătunul Dealul Văraticului. Loredana este în clasa a IV-a la Şcoala Gimnazială din Stejari şi zilnic străbate opt kilometri pe jos până la unitatea de învăţământ. În aceeaşi situaţie sunt şi fraţii ei mai mici, unul în clasa a II-a şi celălalt la grădiniţă.

Micuţa Loredana este în clasa a IV-a şi deja s-a obişnuit cu naveta până la şcoală. Ca şi fraţii ei mai mici, fata face două ore până la şcoală. Copiii au de mers şi prin pădure însă nu sunt lăsaţi singuri, pentru că îi aduc părinţii până şoseaua care duce spre şcoală. Până acum ceva timp veneau călare pe un cal, însă acesta a murit, iar acum merg pe jos. „Mă trezesc la şase în fiecare dimineaţă, mă îmbrac, mănânc cu fraţii mei şi apoi plecăm spre şcoală. Începem orele la 9, dar facem două oare pe drum. Până la şosea ne aduce mami că mergem mult prin pădure şi pe aici prin zonă au fost lupi, iar dimineaţa este întuneric afară când plecăm de acasă. Iarna şi când plouă ne este greu că ne udăm şi la picioare şi pe haine. Eu vin şi le usuc pe calorifer la şcoală. Am avut un cal şi ne aducea mami călare, dar a murit şi acum trebuie să mergem pe jos. Este greu că avem de urcat mai multe dealuri şi obosim”, povesteşte fata. 

Cadrele didactice de la şcoala unde învaţă copiii au rămas uimiţi de sacrificiile pe care le fac copiii doar pentru a merge la şcoală să înveţe carte în speranţa unui trai mai bun. „Copiii sunt foarte buni şi nu au nici măcar o absenţă la şcoală deşi vin pe jos opt kilometrii. Chiar de e ger sau ploaie ei vin la şcoală. Vin îngheţaţi, îşi usucă hainele pe calorifer, dar nu lipsesc. Mama lor le spune în fiecare dimineaţă că trebuie să vină la şcoală şi-i motivează spunându-le că dacă învaţă carte o să aibă un trai mai bun şi o viaţa mai uşoară”.