A fost pasiune, apoi meserie, iar acum o sursă de venit. Vorbim despre ceasornicarii și cizmarii din Municipiul Târgu-Jiu pe care îi putem număra pe degetele de la o mână. De la un an la altul aceștia sunt tot mai greu de găsit, pentru că meseriile pe care le practică sunt pe cale de dispariție. Puținii clienți pe care îi au și care le asigură sursa de venit îi mai țin în activitate.

Vasile Sprânceană repară ceasuri de o viață. Dacă la început a fost pasiune, acum este o sursă de venit de la o zi la alta. Nea Vasile este printre puținii ceasornicari din Gorj, iar la el vin tot felul de oameni, de la cei mai săraci până la cei mai bogați. Cel mai căutat ceasornicar încearcă să dea viață ceasurilor care au o însemnătate deosebită pentru gorjenii care nu sunt dispuși să le renunțe la ele sau să le înlocuiască cu altele de ultimă generație. „Mie îmi place ce fac, dar nu mai pot spune că e o pasiune, ci o sursă de venit. La mine la prăvălie vin oamenii care au nevoie de ceasuri, dar și cei pentru care ceasul înseamnă foarte mult, o amintire sau ceva special, de suflet. Noi încercăm să le dăm viață. Nu mai este ce a fost odată, dar măcar avem și noi o sursă de venit. La mine vin și oamenii de la țară, dar și cei de la oraș, și bogați și săraci”, a spus Sprânceană.

Gorjenii aruncă încălțămintea, decât să o repare

Nici cizmarii nu mai sunt căutați ca altă dată. Acum gorjenii care au încălțăminte de calitate, scumpă sau nouă mai trec pragul cizmăriilor. „Nu mai este ce era o dată. Acum a apărut încălțămintea ieftină și atunci când se strică gorjenii o aruncă. Mai vin să repare cei care își cumpără de piele, încălțăminte scumpă și au mici probleme”.

Gheorghița Cazan a reparat toată viața încălțăminte, iar acum nu poate renunța le meserie chiar dacă este prost plătită, pentru că nu are alternativă.