Cei doi electricieni care au suferit arsuri grave în Cariera Pinoasa s-au întors acasă şi încep să-şi revină. Minerii cred că şansa de a fi trataţi în străinătate i-a ţinut în viaţă. În România, nu sunt siguri că ar mai fi trăit acum. Emanoil Grivei a fost rănit cel mai grav. „În România nu a fost tratat niciun caz peste 50% să trăiască. Eu am fost 61%, nu am avut nicio şansă. Şi mi s-a spus”, a mărturisit bărbatul.

Emanoil Grivei şi Gheorghe Fudulache au ajuns în iulie la un spital din Belgia, cu arsuri pe 40% şi, respectiv, 60% din suprafaţa corpului. Lucrau la Cariera Pinoasa când un scurtcircuit a provocat un incendiu la o casă electrică. Cei doi au mers pe jos aproape un kilometru prin carieră până au ajuns la Salvare. De acolo au fost transferaţi la spital şi imediat la alte clinici din ţară. După multe insistenţe, s-a reuşit transferul lor în Belgia. La un centru de mari arşi din Charleroi au fost trataţi două luni şi două zile.

„Pe 21 iulie s-a întâmplat accidentul, iar pe 19 septembrie eu am fost acasă, fără două zile au fost două luni. Două luni tratat în Belgia”, a mărturisit Emanoil Ciobanu, la Digi24. Pe un pat de spital din ţară n-ar fi avut nicio şansă să scape cu viaţă, crede minerul. A avut multă voinţă şi a luptat să se întoarcă acasă alături de soţie, pe propriile picioare: „Da, pe picioarele mele, nu m-a ajutat nimeni. S-au mirat şi domnii doctori cât de repede m-am putut reface şi a fost totul bine. Eu a trebuit să vin acasă de braţ cu soţia, că aşa i-am promis. A fost o ambiţie prea mare ca să mă recuperez repede şi nu a fost ceva greu pentru mine şi în continuare fac kinetoterapia singur, cum am făcut şi acolo. Acolo m-au învăţat domnii doctori, doamna doctor şi cu domnul asistent mişcările pe care trebuie să le fac. Când am făcut primii paşi, am plâns de bucurie. Aceste lucruri mici sunt foarte mari în momentul în care nu ai putinţa respectivă. Pentru că eu, după ce mi-am revenit atunci, am încercat să mă dau jos din pat, dar nu am putut, nu se putea, nu mă ţineau picioarele, cum ar veni”, a mai spus minerul.

„Nimic nu s-a schimbat!”

Cu durere, bărbatul recunoaşte că nimic nu s-a întâmplat la trei ani de la tragedia Colectiv: „Nu s-a schimbat nimic. Atâta timp cât nu poţi să tratezi pe cineva după trei ani, să îl tratezi de arsuri mai mari de 50%, eu nu cred că s-a schimbat nimic. Asta consider eu, că nu s-a schimbat nimic, cu toate că avem cadre medicale capabile de aşa ceva, dar nu ştiu ce să vă spun. De multe ori regret că am rămas în România. Dar, pe de altă parte, trebuie să stau lângă familie, lângă copil, mai are puţin să termine facultatea, şi rămânem în România”.