Toată lumea aştepta sfârşitul de săptămână în speranţa că actuala putere, la întâlnirea de la Snagov, va analiza şi anunţa aşteptata remaniere guvernamentală. N-a fost să fie şi tot ce am aflat a fost că remanierea va fi discutată şi asumată de premier şi preşedinte. O schimbare pe ici pe acolo şi prin părţile esenţiale se impune chiar şi numai pentru că lumea s-a săturat de aceleaşi figuri, care uneori nu spun nimic şi nici nu prea fac nimic. În actualele condiţii interne şi internaţionale nici nu prea au ce să mai facă pentru că aproape toată politica internă de austeritate este impusă de creditorii României, guvernului rămânându-i doar să stabilească amănunte de transpunere în practică a scrisorii trimisă de FMI, ce constituie un angajament ferm pe o perioadă destul de lungă.

Chiar şi aşa, schimbarea se impune mai ales că unii dintre miniştrii actualului cabinet au devenit destul de impopulari, nu neapărat prin deciziile pe care le-au luat, cât mai ales prin cele care încă nu le-au luat. Unii o să spună că noi, simpli cetăţeni nu trebuie să fim preocupaţi de remaniere că aceasta este atributul premierului şi mai bine am fi cu ochii în patru la alegerile ce se vor ţine peste un an ca să nu mai fim încă o dată înşelaţi. Eu zic că lucrurile nu stau chiar aşa şi chiar dacă teoretic premierul este responsabil cu remanierea el trebui să o facă nu când vrea muşchii lui, ci când simte că pulsul vieţii politici în societate s-a accelerat până la intrarea în fibrilaţie. De mai mult timp acest lucru s-a produs în societate, dar reacţia premierului este una de ignorare deocamdată a realităţii.

Că oamenii simpli au simţit mai bine decât politicienii că o anumită parte a guvernului s-a lăsat pe tânjală o dovedeşte şi observaţia reprezentantului FMI, care a atenţionat că ritmul reformelor în România a încetinit atât de mult încât de câteva luni nici nu se mai observă. Guvernul este pus între alegerile de anul viitor pe care a hotărât să le câştige şi respectarea angajamentelor cu creditorii. Pentru a câştiga alegerile sau măcar pentru a crea câteva premise favorabile acestui lucru Guvernul n-ar mai trebui să taie în carne vie aşa cum îl obligă FMI şi s-o lase mai la ralanti cu reformele. Pe de altă parte, FMI, care ne-a dar banii necesari evitării grecizării ţării ne arată obrazul şi nu numai pentru că nu ne ţinem de angajamentele luate. Aşa că după toate aparenţele actualul Guvern vrea să împace şi capra şi varza, adică să facă reforme dar cu încetinitorul pentru ca populaţia să nu fie strânsă cu mâna la uşă chiar înainte de alegeri şi să mai ceară ceva păsuire de la împărăţie.

Oricum ar fi, anul 2012 este mult mai greu decât ultimii trei pentru simplu fapt că fiind un an electoral se vor amâna multe din măsurile nepopulare care ar trebui luate în acest an. Partea proastă este că după ce trec alegerile se vor înghesui atât de mult măsurile nepopulare, iar starea economică a fiecăruia dintre noi va fi atât de delicată încât doar nebun să fi ca să câştigi aceste alegeri după care să mai şi vrei să guvernezi.