Nu știu dacă nu cumva altcineva este autorul acestei mari cugetări, dar pentru moment o să mi-o asum eu: să te ferească Dumnezeu de anarhiștii organizați. Știu, e un nonsens. Însuși principiul de bază al anarhiei prevede distrugerea oricărei formă de organizare. E ca și când mizantropii din toată lumea s-ar aduna la niște conferințe extraordinare. Vă imaginați cum s-ar petrece convocările, nu? ”Bună ziua, am vrea să vă invităm la marele congres al mizantropilor de la Paris.” ”Ah, congres al mizantropilor, ce frumos!... Stați așa... Vor fi mulți oameni prezenți?”. ”Desigur”. ”Ah, uh, mh, ih.... Atunci nu contați pe mine, mulțumesc!”.

De ceva vreme, presa relatează puțin confuză cum în Europa de Vest grupuri de tineri reunite spontan distrug diverse vestigii ale culturii capitaliste (bănci, magazine, mașini, etc.). S-a întâmplat la Londra, apoi la Madrid și, mai nou, la Hamburg. Problema este, desigur, că nimeni nu știe cine sunt tinerii ăștia și ce vor. Sunt anarhiști și sunt nemulțumiți de ceva, asta e clar. Dar, din nou, o eventuală luare de cuvânt a unui reprezentant al lor care, eventual, să exprime niște pretenții, ar fi contrară scopului în sine. Oamenii adoră anarhia, deci, în principiu, își cam propun să distrugă tot. Ceea ce nici nu ar fi atât de grav, având în vedere că oricum Europa a ajuns de râsul economiilor serioase și sănătoase din est. Și, în timp ce finanțiștii prevăd Bătrânului Continent o soartă similară cu cea a altor mari civilizații care nu s-au adaptat la timpurile pe care le trăiau (vezi mayașii), tinerii aruncă cu cocktailuri Molotov în vitrine pe străzi.

Atât de puține știm despre anarhiștii ăștia încât nici măcar nu vă pot ajuta cu o concluzie la textul ăsta. Poate doar aceea că am ajuns să-i regretăm pe huliganii din fotbal. Măcar despre ăia știam cine sunt și cam ce vor.