”Băsescu a înnebunit”, asta se aude tot mai des prin tot mai puţinele redacţii de gazete. Şi chiar pare să fie ceva în neregulă. Insistenţa preşedintelui jucător de-a fi un preşedinte exagerat de jucător este cel  puţin ciudată. Deunăzi chiar am avut o discuţie aprinsă în redacţie, referitor la ce punem pe prima pagina a revistei. De luni de zile încercăm din răsputeri să ne ferim de folosirea lui Băsescu, tocmai ca să nu intrăm în curent. Rareori reuşim. Orice s-ar întâmpla în ţară sau în străinătate, Băsescu monopolizează toată atenţia presei şi, implicit, pe cea a publicului. ”E foarte bun”, am concluzionat trişti. Şi nu, nu suntem băsişti. Dar preşedintele chiar e un showman perfect, asta cred că şi Voiculescu poate reunoaşte. Bazându-se pe principiul destul de controversat ”any publicity is good publicity”, şeful statului reuşeşte să fie pe primele pagini ale ziarelor şi în primele ştiri ale jurnalelor mai mereu, chiar dacă de obicei pentru lucruri care nu-i fac cinste. Dar am mai vorbit despre asta, nu insistăm. Să vedem ce a mai făcut şturlubaticul acum. Când a simţit că povestea cu Roşia Montană nu-l avantajează deloc (pentru un showman e grav şi suspect când îşi pierde cumpătul), Băsescu a virat-o din nou înspre familia regală, de data asta luând la mişto încă o chestiune sacră: moştenirea tronului de către descendenţii regelui, într-o monarhie. Pe scurt, Băsescu a sugerat că acest principiu este o slăbiciune a acestei forme de guvernământ, pentru că dacă un rege are un urmaş ”cu dizabilităţi” eşti nevoit să rămâi cu ăla şef de stat. Foarte amuzant, trebuie să recunoaşteţi. Eu am râs mult, mai ales când mi-am imaginat ce-o să se mai umfle păsatul în ONG-urile anti-discriminare (şi despre ele am vorbit recent). Şi chiar s-a umflat. Dar de ce s-a umflat? Ce-a zis omul? Există oameni cu retard psihic. Nu zice nimeni că sunt răi, dar sunt şi situaţii în care discriminarea acţionează ca o lege firească a capitalismului. E ca şi când eu m-aş prezenta la un concurs de angajare şi nu aş fi acceptat, apoi i-aş da pe ăia în judecată pentru că m-au discriminat. Păi, mi-au zis că nu-s bun iar eu chiar nu-s bun. Şi nici nu m-au angajat. Ce înseamnă asta? Ruşine!

În curând se va face dreptate. În curând lumea va înţelege că aceste consilii împotriva discriminării produc cele mai multe şi mai atroce discriminări, în sensul cu adevărat rău al cuvântului.