M-am  uitat şi eu cât am putut la congresul USL cu speranţa că o să văd ce n-am văzut până acum. N-am văzut nimic diferit decât văd în fiecare zi. Acelaşi Victor Ponta la braţ cu Adrian Năstase, acelaşi Crin Antonescu cu discursul său sforăitor, micul Constantin care se jura că nu va colabora cu Băsescu în timp ce Piedone revenit la matcă mulţumea în congres şefului partidului din care tocmai fugise. Surprizele n-au fost cine ştie ce. Scenetele gen Caragiale n-au lipsit nici ele pentru că Ponta într-un acces de mărire şi preamărire a rupt scrisoarea lui Băsescu în faţa aplaudacilor săi pe motiv că gestul ar simboliza ruptura dintre USL şi preşedinte şi prin extensie şi cu PDL. Nici nu mă gândeam că vor da curs scrisorii lui Băsescu care le propunea să modifice Constituţia alături de partidele aflate la putere în schimbul demisiei sale de la palatul Cotroceni. Nu cred că Băsescu s-a aşteptat ca scrisoarea sa să fie primită cu entuziasm de opoziţie pentru simplu motiv că acest lucru ar fi însemnat sfârşitul lor ca opoziţie. Ce s-ar fi făcut în campania electorală dacă n-ar mai fi răcnit „Jos Băsescu-!” Ar fi fost chiar trist după alegerile parlamentare care s-ar fi desfăşurat odată cu cele prezidenţiale, iar eventualul preşedinte Crin Antonescu l-ar fi confirmat fără probleme pe Ponta ca premier, iar pe Apa Sâmbetei ar fi curs numai lapte şi miere. Pe când aşa, cu Băsescu preşedinte după alegerile parlamentare o să fie un scandal cât casa pentru că în veci, aşa cum a promis, Băsescu nu-l va confirma pe Ponta premier dacă partidul lui, PSD, nu va lua jumate plus unu din numărul voturilor. Şi nu va lua. Atunci să te ţii mitinguri de protest, reclamaţii la UE şi la toate organismele internaţionale. Atunci să vezi răcnete şi chemări la luptă. Atunci să vezi mobilizări în Piaţa Universităţii, atunci să vezi acţiuni şi reacţiuni. Să tot trăieşti şi să te uimeşti. Din punctul de vedere al unuia care se uită la politică ca la un spectacol comic pot spune că scrisoarea ruptă de Ponta echivalează cu garanţia că circ vom avea din plin. Nu se ştie dacă vom avea şi pâine! Dar vorba ţarinei dacă poporul nu are pâine, să mănânce cozonac! Hotărârea opoziţiei de a nu colabora cu preşedintele ales mă pune pe gânduri pentru că eu ca prostul cred că alegerile sunt câştigate pentru a face viaţa poporului  mai bună şi nu pentru a se război câştigătorii cu preşedintele ales.