Abia scăpaserăm basma și carne curată din scandalul vitelor care fată mânji vii, dând vina pe francezi, că a și picat știrea: 100 de kilograme de carne de cal etichetată ca fiind vită au fost descoperite la un comerciant român, de data asta. Ihahaha! Adică muuuu (scuzați!). Și se miră toți de parcă cine știe ce s-ar fi întâmplat. Păi ia să vă spun eu prin ce-am trecut la un respectabil restaurant din capitală, într-un mare mall chiar (ca să vezi decadență și tupeu capitalist!).

Eram cu niște prieteni, așteptând alți prieteni. Unul dintre prietenii deja prezenți își comandă ceva de mâncare. Pastramă de porc la tigaie, ca să fiu mai precis. Vine repede și pare bună. Îmi dă să gust. Sărată cât să bei vreo trei halbe de bere după ea, dar mergea. Îmi vine poftă și dau să-mi comand și eu. Doar că-i cer chelnerului să-mi aducă de vită, nu de porc, că deh, sunt mai rafinat și cei 6 lei în plus nu erau, vezi Doamne, o problemă. Chelnerul se înclină respectuos, mă asigură de frăgezimea nemaipomenită a produsului și de inspirata alegere pe care am făcut-o, după care dispare. Se întoarce destul de repede cu o farfurie aburindă cu fâșii de pastramă. Iau prima gură și surpriză: era fix aceeași carne cu aia din care gustasem înainte. Îi dau și prietenului care mâncase porcul să guste din vita mea și convenim că este același animal cu cel de dinainte. Doar că la mine costa mai mult cu 6 lei, desigur.

Nu-i nimic. Probabil e o greșeală. Îl chem pe chelner, iar acesta se prezintă zâmbitor și cu un aer foarte săritor, gata să-mi aducă orice aș avea nevoie. Zâmbesc și eu, cu mult calm, când îi spun:

-       Nu vă supărați, eu v-am cerut vită.

-       Da, și? E vreo problemă?

-       Da, mi-ați adus tot porc.

-       Poftiți?! Cum să fie porc?! E vită, vă asigur.

-       Domnule, colegul tocmai a terminat de mâncat porcul și e identică.

-       Nu există!

-       Știți ce? Atunci ia aduceți-mi și-o porție de pastramă de porc, vă rog.

-       Ăăă... de porc? De porc nu mai avem.

www.mantzy.ro