Trebuie să recunosc că, deşi răi de gură, sătenii din Roşia Montană mi s-au părut simpatici, ba chiar destul de pertinenţi şi bine pregătiţi în disputa din biroul lui Traian Băsescu. Poziţia lor a fost de bun-simţ şi nervii preşedintelui s-au declanşat tocmai de la incapacitatea de-a contracara cu argumente valabile o chestie foarte clară pe care i-au spus-o localnicii: ”dom'le, aici e casa mea şi nu vreau să plec din ea. Nu există nici o lege care să mă poată obliga s-o fac.” Într-un acces de furie caracteristic, Băsescu i-a făcut bolşevici. Cine e bolşevicul aici, mă-ntreb- Oamenii care, în virtutea sfântului drept la proprietate (capitalism, sic!), nu au chef să facă loc cianurii pe locurile în care vor fi fost casele lor, sau o companie care încearcă să-i alunge ca să-şi umple buzunarele?

Stai şi te-ntrebi de unde atâta grabă. Ce i s-o fi năzărit lui Băsescu- Ce i-au promis corporatiştii lui Gabriel- Oare nu ştie el că tocmai amânarea la infinit a semnării contractului final este ceea ce-ţi doresc toţi sugacii care nu se mai dau convinşi să-i lase pe canadieni să investească- În cei câţiva ani de lobby, Gabriel Resources a cheltuit sume astronomice pe aşa-zisa campanie de informare a cetăţenilor. Sume care au intrat, mai mult sau mai puțin direct, în buzunare de ziarişti, de politicieni şi de alţi formatori de opinie. Odată proiectul început, milioanele azvârlite în PR se vor opri, pentru că nu-şi mai vor găsi sensul. şi-atunci ce farmec o să mai aibă-

Absolut jenant pentru politicienii noştri mi se pare că cel mai adevărat român (aşa cum l-am numit noi la Kamikaze) din toată povestea asta este maghiarul Peter Eckstein-Kovacs, care, pentru un principiu de la care nu este dispus să abdice, se luptă nu doar cu preşedintele căruia i-a fost consilier (funcţie din care şi-a dat demisia de onoare) şi căruia îi este aliat politic, ci chiar cu colegii de partid din UDMR, doi dintre ei cu funcţii cheie în Guvern, care par tentaţi să ia banul mânjit cu cianuri şi să scape de-o grijă. Şi din nou întreb: de ce atâta grabă dacă nu aveţi nici un interes personal, monşerilor- Ia puţintică răbdare, că poate, vorba sătenilor, vând copiii noştri aurul ăla pe bani mai frumoşi. Între timp, lăsaţi-i pe fraierii ăia de la RMGC să arunce banii în campanii de sensibilizare a presei şi-a clasei politice.