Citeam știri galbene (adică ușurele) internaționale și-am văzut că un polițist din New York s-a sinucis pentru că era abuzat sexual de șefa lui. Într-o zi, Matthew Schindler și-a zis ”enough is enough”, n-a mai suportat umilința de a i se cere să întrețină raporturi sexuale cu o polițistă mișto, el fiind căsătorit cu o grasă, așa că a oprit pe marginea drumul expres, în drum dinspre serviciu către casă, și și-a tras un glonț în cap. Imediat m-am gândit la Adrian Năstase.

Trebuie să fi fost într-o stare deplorabilă când a încercat să se sinucidă, bietul de el. Avea și motive. În orice caz, mult mai multe decât polițistul violat de șefă. Fusese supus unei presiuni media enorme, timp de opt ani, hăituit de adversarii politici aflați la putere, scuipat, batjocorit, distrus. Toată presiunea culmina în acea zi cu umilința maximă: luarea de acasă în cătușe, în fața unei prese extaziate, și transportarea la penitenciar pentru efectuarea pedepsei. Infractorul Năstase, om sensibil de cultură și nu tocmai simbol al bărbăției, clachează. Sau poate, cine știe, decide conștient și rațional că e prea mult. Își trage un glonț în gât, dar, miraculos, reușește doar să se zgârie. E transportat pe targă în ambulanță și își întârzie cu doar câteva zile cazarea nefacultativă la facultate.

Apoi, la toate motivele astea de depresie, s-au adăugat două esențiale: intratul la pușcărie și bășcălia delirantă a presei. Deci un om hotărât să se sinucidă (deja) este privat de libertate și batjocorit în fel și chip de milioane de oameni, iar el ce face? Greșit, nu încearcă să se sinucidă din nou. Dimpotrivă, devine optimist. Postează pe blog într-o veselie. E sarcastic, relaxat, hâtru, haios, beligerant, combativ, minuțios. Cum o fi devenit Năstase, dintr-o epavă sinucigașă, un blogăr de temut care vorbește cu umor despre cum își bagă colegii de celulă ”instrumentele” în te-miri-ce locuri? În locul construit special să ucidă spirite, spiritul lui Năstase a renăscut și e parcă mai plin de viață ca niciodată. Bun psiholog, închisoarea. Mă simt un pic cam deprimat, poate-ar trebui să dau și eu o tură, să-mi revin.