Oamenii au mult de pierdut când sunt proşti. Desigur, vom fi cu toţii de acord că prostia lucrează în moduri misterioase şi e greu de stabilit când cineva e prost şi chiar şi mai greu să-l convingi şi pe el de asta, ca să n-o mai facă. Aşa că avem nevoie de nişte reglementări. De pildă, eşti prost când contrazici în orice fel sau pur şi simplu eşti neîncrezător în ce spune 99% din comunitatea ştiinţifică. Cum ar veni, eşti demonstrat ştiinţific prost. Să vă dau un exemplu. Când cu ebola, oamenii de ştiinţă ne-au spus că nu e nici o panică şi că totul e sub control. Erau date certe şi demonstrabile, nu previziuni meteo. În ciuda apelului la calm al specialiştilor, poporul american şi ceva popoare pe deasupra s-au alarmat, s-au agitat, s-au trezit într-un film de groază cu epidemii globale. În cele din urmă s-a dovedit că specialiştii au avut dreptate, dar asta nu a împiedicat proştii să reacţioneze prosteşte şi periculos în momentul T0.

Pe de altă parte, de vreo 20 de ani ni se tot spune de către aceiaşi oameni de ştiinţă (mă rog, nu chiar aceiaşi, ci de pe ăştia de pe specialitatea lor) că încălzirea globală este o problemă reală şi că pericolul de a nu mai putea repara lucrurile şi a ne îndrepta către un dezastru global ireversibil este mult mai aproape decât credem. Culmea, de data asta nimeni nu s-a panicat. I-am dat înainte cu cărbunele (că tot suntem noi aici în Gorj), cu stilul de viaţă stupid şi nesăbuit şi cu toate celelalte chestii care ne grăbesc sfârşitul. A durat DOUĂZECI DE ANI până când statele (aproape toate) de pe glob să ajungă la o înţelegere în ceea ce priveşte acţiunea comună de combatere a încălzirii globale. În aceşti 20 de ani de pâclă aşezată pe ochii întregii planete, temperatura medie la nivel global a crescut cu aproape un grad şi se apropie de nivelul foarte periculos de 2 grade peste media întâlnită înainte ca omul să se angajeze în industrie grea.

Acordul de Paris este unul istoric şi consfinţeşte, odată pentru totdeauna, că rătăciţii care nu cred în încălzirea globală sunt nişte idioţi. Şi e rău să fii idiot, cum am mai precizat şi-n primul alineat. Dar e bine că mai mereu, mai devreme sau mai târziu, idioţii sunt daţi în vileag. Dar ce ne facem când e prea târziu şi deja nu mai contează?

Înţelegerea pe care au făcut-o cele 187 de state este foarte ambiţioasă şi extrem de greu de realizat. Pe scurt, pe lângă oprirea propriu-zisă a creşterii temperaturii medii globale în baza unor angajamente asumate de fiecare dintre ţările semnatare, se doreşte ceva foarte concret: eliminarea totală a emisiilor de gaze poluante începând din 2050. Nu ştiu dacă noi vom trăi şi vom vedea, probabil că nu. Dar ei, ei ar fi bine să trăiască şi să vadă. Că alternativa la asta ar fi doar să vadă cum mor.