Anul trecut, arestarea cunoscutului ţepar în afaceri Dinel Staicu de la Craiova, a stârnit mare vâlvă pentru că deşi de 20 de ani se ocupă cu tot ce înseamnă speculaţii, înşelăciune, ţepuire a bunului public, preluare aproape gratuită a activelor statului etc. etc., n-a reuşit nimeni nici măcar să-l intimideze.

A avut grijă să fie văzut în preajma unor personaje sonore ale vremii, cum ar fi fostul colonel de securitate Ristea Priboi, fost consilier al fostului premier Adrian Năstase, după care a adoptat poziţia “naşilor“ sicilieni, care nu apăreau niciodată amestecaţi într-o afacere necurată, ci doar apropiaţi ai lor. Metoda lui preferată de a face bani a fost cea a “suveicii” adică înfiinţa cu nemiluita zeci şi sute de afaceri prin care trecea un bun prăduit până i se pierdea urma. Aşa a preluat Abatorul Podari, după ce s-a făcut că-l zugrăveşte, aşa a preluat “Frigoriferul” Craiova, aşa a preluat zeci şi sute de case prin cumpărare de drepturi succesorale. După ce s-a săturat să fie scuipat de toţi ziariştii din Dolj şi arătat cu degetul pe stradă ca fiind unul din reprezentanţii de seamă ai noii pături sociale, a corupţilor, Dinel Staicu a părut că se retrage din afacerile murdare şi s-a dat om de afaceri. Infiltrându-se în SIF Oltenia pe care a reuşit să-l subjuge luptându-se cu alt om de faceri “cinstit”, Chelu, a ajuns, incredibil, conducătorul SIF-ului sub privirile aprobatoare ale instituţiilor statului. Acestea ar fi trebuit să se pronunţe asupra numeroaselor fărădelegi înfăptuite de individ, în loc să se cumetrească cu el prin intermediul conducătorilor vremelnici menţinuţi în aceste funcţii şi cu sprijinul lui Dinel.

Personajul, un fost miliţian obscur de la fosta miliţie Dolj, s-a reprofilat după evenimentele din decembrie şi s-a transformat în om de afaceri începând cu preluarea unei cantităţi de grâu de la fostul CAP din comuna sa natală, Leu, la un preţ mult mai mic decât cel al pieţei, întocmind acte antedatate ca să corespundă cu preţul grâului de la un moment dat. După ce a dat faliment prima lui afacere cu mici şi ţuică fiartă, Dinel s-a reprofilat şi a vrut să se facă brutar pentru că odată cu grâul a cumpărat şi brutăria din sat. Odată cu trecerea anilor, omul şi-a descoperit şi alte valenţe şi a evoluat pe scara antreprenorială ajungând doctor în economia subterană, titlu pe care Universitatea din Craiova are de ce să fie mândră că i l-a acordat. 20 de ani de zile nu s-a atins nimeni de un fir de păr din capul lui Dinel până anul trecut, când din nu ştiu ce raţiuni am auzit că statul s-a hotărât brusc să-l închidă pentru ceva fărădelegi care au dus la falimentul unei bănci. Pentru că şi lui i s-a părut că i s-a strâns prea rău laţul şi-a schimbat numele din Staicu în Nuţu şi a mai «feciorit» o perioadă prin lume până ce a fost prins, legat şi încarcerat pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani de zile.

Atunci am crezut sincer că s-a schimbat ceva în România dar acum, la nici măcar un an de la începutul detenţiei acestui individ, aflu că o instanţă de judecată i-a anulat pedeapsa de 7 ani pe care i-o acordase tot o instanţă de judecată şi omul practic poate fi liber. În acest caz, Dinel are ca orice cetăţean român dreptul să dea statul român în judecată şi să ceară ceva despăgubiri pentru anul de puşcărie pe care l-a făcut şi pe care judecătorii români au spus că l-a făcut degeaba. După toate astea aştept şi eu să văd în puşcărie ori judecătorii care au spus că pentru fărădelegile comise Staicu trebuie să plătească cu 7 ani de puşcărie, ori pe ceilalţi judecători care au spus la fel de serioşi că nu este vinovat şi că a făcut un an de puşcărie degeaba. Nu pot avea toţi dreptate!