Crin Antonescu, Victor Ponta şi Liviu Dragnea au fost în noaptea de miercuri spre joi la Cotroceni. La ceea ce ei au numit o „întâlnire informală” cu preşedintele Băsescu. Informaţia a apărut pe surse abia vineri seara şi a urmat o tăcere de 24 de ore a liderilor USL. Şi a lui Băsescu, dar nici nu reiese din vreo relatare de presă că l-ar fi întrebat cineva.

Primele semne de întrebare au apărut încă de joi, când Traian Băsescu le-a înmânat liderilor europeni un document de patru pagini. Doi analişti media cu simpatii USL, Bogdan Chiriac şi Radu Tudor, au dat pe surse informaţia potrivit căreia este vorba de un document cu angajamente asumate de USL, sub semnătura lui Victor Ponta, la presiunea liderilor europeni şi americani. Un document negociat de Băsescu cu cei trei lideri USL, extrem de deranjaţi că presa a aflat de întâlnirea de miercuri seara. O întâlnire despre care Antonescu, Ponta şi Dragnea refuză să dea detalii, ceea ce îi înfurie sau măcar dezamăgeşte pe susţinătorii USL. Parlamentarii social-liberali, care s-au perindat pe la televiziuni, nu ştiau nimic despre întâlnirea secretă şi chiar îşi exprimau speranţa că este o invenţie de presei. Nu a fost. La presiunea media, Antonescu, Ponta şi Dragnea au recunoscut că întâlnirea a avut loc, dar au refuzat să spună care au fost termenii discuţiei. Antonescu a spus că el nu a semnat nimic, dar nu a putut să spună la fel şi despre Ponta. Iar Ponta nu a răspuns la întrebarea dacă a semnat ceva ori ba.

Sursele celor doi analişti media susţin însă că în urma întâlnirii a fost semnat de către Victor Ponta un pact, al cărui conţinut este oarecum bănuit, în sensul unor prevederi menite să apere democraţia într-o ţară condusă cu largă majoritate de USL la toate nivelurile: central, judeţean, local. De ce era nevoie de un document prin care Ponta să promită că respectă democraţia?

Învingătorii au capitulat în faţa învinsului. Cam aşa au rezumat „antenele” pactul dintre câştigătorii alegerilor şi Băsescu. Cred că este doar o capitulare în faţa instituţiilor internaţionale fără finanţarea cărora România nu este capabilă să plătească pensiile şi salariile bugetarilor. România nu mai este un stat capabil să funcţioneze autonom. Este o capitulare cauzată de constrângeri financiare fără precedent. Ponta şi Antonescu vor afla cât de curând, dacă nu au aflat deja, că doar opoziţia e liberă în România. Puterea, cea care administrează ţara, depinde de buget. Iar într-o ţară care nu mai produce nimic, nu este chiar o situaţie fericită. Ne aşteaptă un an greu, în care guvernul USL va lua cam aceleaşi măsuri cu care ne-a obişnuit Boc. Dezavantajul lui Ponta este că a promis lapte şi miere în campania care ne este destul de proaspătă în minte.

Românii ştiu să îndure criza. Au demonstrat-o de multe ori. Ce nu pot românii, nu pot ca în timp ce ei îndură criza, să vadă cum banii statutului se risipesc în buzunarele unora. Sărăcia va fi suportată o vreme, dacă nu va fi condimentată cu corupţia şi aroganţa puterii. Guvernul Ponta II merită, la fel ca orice alt guvern, şase luni de graţie, în care să-şi demonstreze capabilitatea şi buna credinţă. Le va avea din partea anemicei opoziţii, dar paradoxal s-ar putea ca propriul electorat să fie lipsit de răbdare. Lipsite de răbdare par să fie şi „antenele” lui Voiculescu, care se simt la rândul lor trădate, şi pe bună dreptate. Victoria USL li se datorează în mare parte, astfel că noua putere aproape că nu poate lua o decizie care să nu fie pe placul lui Badea, Ciutacu, Radu Tudor ori Oana Stancu.