După ce a trecut valul provocat de alianţele nefireşti ale opoziţiei, după ce a trecut valul arestărilor cu elicopterul, a venit valul frământărilor din PDL care ţine poporul cu sufletul la gură până la alegerile de la Congres când vom vedea ce se va întâmpla. Deşi cele două tabere clar delimitate în partid par că au aceleaşi preocupări ele nu contenesc să se atace şi să-şi dinamiteze poziţiile  cucerite rând pe rând. Cei mai vocali sunt aşa-zişii reformişti, mai noi în partid, care vor funcţii şi onoruri la vârf raliindu-se concepţiei preşedintelui de a da cu clăbuci în partid crezând că vor recâştiga  preferinţele electoratului în 2012. Tot într-o asemenea perspectivă se înscrie şi anunţata alianţă a puterii care probabil va fi semnată şi parafată în această săptămână. Deşi lucrurile par oarecum clare în sensul că la alegerile din 2012 se vor prezenta două alianţe ele se vor încurca abia după alegerile propriu-zise pentru că din toate sondajele făcute reiese faptul că niciuna dintre alianţe nu va putea câştiga mai mult de 40% din numărul de voturi valabil exprimate ceea ce înseamnă că nu va putea să facă majoritate şi să-şi desemneze premierul şi ulterior Guvernul. Aşa că viitoarea majoritate de după alegeri, văzută din perspectiva începutului de an 2011 se presupune că va fi realizată tot prin trecerea unui partid dintr-o alianţă în alta. O altă variantă ar fi ca premierul de după alegeri să fie dat de alianţa care a câştigat cele mai multe voturi, iar guvernul pe care-l va forma să fie sprijinit în Parlament tacit sau nu de măcar unul din partidele care nu fac parte din arcul guvernamental.

Ultima variantă ar face dificilă guvernarea care s-ar vedea supusă tot timpul şantajului cu susţinerea. Deocamdată lucrurile par destul de îndepărtate dar ca mâine vor trece cele câteva luni care ne mai despart de alegerile pe care toată lumea politică vrea să le câştige. Sfârşitul lunii martie va trebuie să însemne încetarea frecuşurilor şi atacurilor reciproce din interiorul PDL dacă se doreşte păstrarea partidului în integralitatea lui lucru greu de spus dacă luăm în calcul modelul de la Gorj. Pentru că aici este o situaţie specială generată de confiscarea partidului de către structurile sindicale locale cu acordul tacit al structurilor centrale de partid. Asta pentru că prin noul Cod al muncii tot scade influenţa şi importanţa sindicatelor, de fapt al liderilor de sindicat, aceştia s-au orientat rapid către partidele politice aflate la putere cărora le promit un iluzoriu sprijin al miilor de membrii pe care îi au în „gestiune”. Dar până când acest partid se va lămuri ce-i trebuie şi ce-i lipseşte să ne înarmăm cu răbdare şi tutun şi să aşteptăm!