Am învățat la școală că, în decursul istoriei noastre, ne-am apărat cu piepturile goale, eroici și mustind de patriotism, în fața invadatorilor care naiba știe ce căutau toți pe-aici,  pe la noi. Te pomenești că erau doar în trecere, ca refugiații de azi, și le interpretam noi greșit intențiile. Bineînțeles, toți cei care voiau să ne cucerească erau niște barbari. Violau femei, omorau bătrâni, pârjoleau sate și, desigur, l-au omorât, nenorociții, pe Mitruț, care fusese spânzurat ÎN JOACĂ (sic!) de micul Ștefan cel Mare în crengile stejarului din Borzești. În aceeași nuvelă manipulatoare mai ceva ca Antena 3, ni se spune că, mulți ani mai târziu, când Ștefăniță a ajuns pe tronul Moldovei, s-a dus la dușmani să le spună să se lase de prăduit și să se apuce de muncit, ”așa, ca oamenii Moldovei”. OK. N-o să intru în detalii, să spun cam cât se muncesc moldovenii azi (nu cred că s-au oprit brusc din muncit și s-au apucat de băut, totuși). Cert e că am rezistat bine, am ținut la tăvăleală. Ne-am menținut intacți (cu scurte perioade de stăpâniri pe bucăți de patrie). Acum suntem întregi. Și înapoiați. Și cruzi. Nu are sens să menționez ce bine arată Ardealul (spre deosebire de restul țării) după doar o scurtă perioadă de influență de sorginte germanică. Acum ne-a ”cucerit” UE, dar s-a întâmplat atât de târziu...

Nu cred că are rost nici să vă spun ce bine o duc cuceritorii noștri veniți din Vest. Vă mai amintiți de habsburgi, cei care puseseră jugul și pe Oltenia, dar s-au retras din zonă, după ce au declarat-o ”provincie neguvernabilă”? Știau ei ce știau. Dar să ne mutăm înspre fostul Imperiu Otoman, alt adversar tradițional demonizat în cărțile de istorie partizană și lipsită de viziune. Pentru că în Turcia tocmai s-a întâmplat ceva superb: primăriile au instalat pe străzile orașelor automate cu mâncare pentru câini și pisici fără adăpost. Modul de funcționare a automatelor este genial: un pumn de boabe pentru câini și pisici este eliberat atunci când cineva pune o sticlă de plastic într-un compartiment special, destinat reciclării. Cu banii din reciclare se acoperă 100% prețul mâncării, deci mașina funcționează practic gratuit, bateriile solare și principiul de funcționare în general făcând-o și să fie utilă pentru mediu, nu doar pentru animalele înfometate. Asta, repet, s-a întâmplat în TURCIA, o țară pe care unii dintre noi încă o percepem drept una destul de nașpa.

În timp ce în Turcia sunt oameni frumoși, plini de compasiune și de grijă pentru aproapele lor, fie că acesta este un alt om, un animal sau un copac, în România barbarii necuceriți și patrioți urlă zi de zi pentru exterminarea câinilor și, în general, sunt cumplit de intoleranți și de hidoși. Și-atunci nu ne merităm soarta? De asta o să ne plângem mereu că ”nu avem noroc”. Să presupunem că ați fi o instanță superioară care ar decide ce nație primește norocul și cheia către succes. Voi ați da ceva României, când ați vedea ce nemernici o populează? Eu, unul, aș da Turciei cu două mâini. Apoi, cu una dintre mâinile rămase goale, aș arăta României degetul mijlociu.