Ponta a ajuns subiect de miştouri cam în toată presa şi în toate partidele, inclusiv în coaliţia de la guvernare. Adversarii încă nedeclaraţi ai viitorului fost premier aruncă deocamdată pe piaţă pişcături, care rostogolite de presă devin adevărate atacuri.

Liviu Dragnea, de exemplu, după ce a vorbit de cei cinci ani de camaraderie cu Ponta, dovedită zice, a aruncat cu o jumătate de gură: Ponta trece printr-o perioadă foarte, foarte grea şi nu mai este foarte, foarte stabil. De aici până la titluri că Dragnea l-a făcut pe Ponta instabil a fost doar un pas. A urmat o pişcătură de la Oprea, care a spus în treacăt că: Ponta nu mai este liderul coaliţiei. Un adevăr, din nou, dar tradus de presă ca o scoatere în decor a premierului, care nu ar mai controla actuala coaliţie de guvernare.

Presa exagerează atacurile din coaliţie la adresa lui Ponta doar pentru că este clar pentru toată lumea că lupta din culise este una crâncenă, mult mai crâncenă decât îşi permite să exagereze presa. Ponta nu are lângă el partidul, pentru că l-a condus prin promovarea propriei găşti. Ce merite avea Dolineaschi să ajungă secretar general al PSD? Dar Şova să fie numit ministrul Marilor Proiecte? Dar fătuca aia care a ajuns ministru de Finanţe doar pentru că a bătut o cafea cu Ponta în State? Dar Teodorovici zis Dandy, mutat de la Fonduri Europene la Finanţe? Şi exemple sunt multe mai multe. Pesediştii au tăcut şi au acceptat deciziile liderului, chiar şi atunci când nu le-a convenit. Reversul medaliei se vede acum, când liderii PSD îşi văd de treaba lor şi îl lasă pe Ponta să se descurce. Nu întâmplător, liderii ALDE şi PC, Tăriceanu şi Constantin, îi sunt mult mai apropiaţi. Chiar şi Oprea de la UNPR, deşi rămâne de văzut pentru cât timp. În paralel însă, Dragnea şi-a ţinut activul de partid aproape. Aşa că, intrarea lui într-o bătălie cu Rovana lui Ponta va fi un meci deschis oricărui rezultat.