Polonia, demnă până la capăt!

Înmormântarea preşedintelui Poloniei ne-a decuplat de la micimile noastre de zi cu zi, de la problemele care ne macină şi ne scurtează viaţa. Polonia şi-a luat Adio de la preşedintele său şi poate de la o perioadă care ar putea fi încheiată odată cu moartea tragică a lui Lech Kaczynski. Cu siguranţă preşedintele va fi pus în galeria unde stau cei 22.000 de personalităţi asasinaţi în urmă cu 70 de ani în pădurea de la Katyn. Dacă prin moartea lui şi a celorlalţi aproximativ 100 de personalităţi, cele două ţări, Polonia şi Rusia, îşi vor reconsidera poziţiile faţă de istoria comună şi-şi vor reconcilia relaţiile vom trăi şi vom vedea. Dar chiar şi aşa preţul plătit pentru acest lucru este mult prea mare! Dacă în Polonia din vară va veni la preşedinţia Poloniei, în urma alegerilor anticipate, geamănul Kaczynski sunt puţine şanse ca aceste lucruri să se întâmple, pentru că memoria fratelui căzut şi el la Katyn îl va obliga la o anumită conduită indiferent de bunăvoinţa Rusiei. Dar cred că cele două ţări vor putea să-şi tranşeze problemele fără ca noi să plângem pe umărul cuiva nu de alta, dar avem noi de rezolvat probleme care nu ţin neapărat de istoria trecută ci mai degrabă de cea prezentă. Pentru că dacă ar fi să ne aducem aminte avem şi noi destule lucruri nu numai de reproşat Rusiei, dar şi de revendicat. Printre acestea număr doar tezaurul şi Basarabia! Ziceam că înmormântarea preşedintelui polonez ne-a decuplat de la micimile fiecărei zile. Mă gândeam la faptul că recentul scandal al reducerii la tăcere al ANI prin decizia celor 9 judecători ai Înaltei Curţi n-a avut timp ca prin rostogolire să se transforme în avalanşă. Pe ici pe colo li s-a reproşat celor de la Curte că au desfiinţat practic ANI de frica controlului propriilor lor averi care din zvonurile bine plasate n-ar fi tocmai curate. Păi dacă ANI a murit, trăiască Fiscul de frica căruia în America tremură şi preşedintele! Sunt sigur că în unele cazuri ascunderea unei părţi din avere a judecătorilor acestei instanţe nu s-a produs cu intenţie dacă ne gândim la faptul că judecătorul Predescu are aproape 90 de ani şi se pare că mai poate să se ridice singur în picioare. La 90 de ani, cât ai fi de în vână, tot te mai lasă memoria, mai vine „tanti Roza”, mai trece Alzheimer ... Totul este să nu-i apuce toate acestea în momentul când pronunţă o decizie după care se conduce o ţară întreagă, că ne-am ars, deşi după părerea mea de ars ne-am ars demult! Tot acum a ieşit din nou la rampă Lucian Croitoru, fosta propunere de prim-ministru a PDL în vremurile când liberalii o ţineau gaia maţu cu Iohannis. Să se pregătească o remaniere în care Croitoru să fie măcar ministru finanţelor- S-o fi aflat şi la Bucureşti că boala lungă e moarte sigură?

Vizualizări: 67

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: