Dum-dum. Dum-dum. Dum-dum.

- Ce se aude, Sebi-

Dum-dum. Dum-dum. Lui Sebi îi curge un firicel de salivă din colțul drept al gurii. Vorbește fără să și-o sugă înapoi, lăsînd-o să curgă în jos, pe bărbie:

- Nu știu.

Dum-dum. Dum-dum. Dum-dum.

- Sebi, pe mine mă sperie zgomotul ăsta!

Dum-dum. Firicelul de salivă are suficientă vlagă încît gravitația să-l facă să se prelingă pe gușă și să atîrne pînă poposește pe breteaua rucsacului, unde lasă o pată micuță.

- Nu te speria, cred că e normal să se audă așa. Îmi sună familiar.
- Familiar-! Dar unde mergem-

Dum-dum. Intră un om în uniformă albastră. Dum-dum. Dum-dum. Robi, prietenul lui Sebi, i se adresează, după care cască ușor gura, în timp ce ascultă cu atenție, pentru a-și spori șansele de a înțelege răspunsul:

- Domnu, ce se aude-
- Ce să se audă-
- Ce face dum-dum, dum-dum-
- …dum-dum, îl completează Sebi, care știa deja zgomotul pe de rost.
- Ăăă… trenul- zise omul în uniformă, privindu-i sincer îngrijorat.
- Trenul-!
- Da, sînteți în tren.
- De ce-
- Probabil mergeți la mare.
- De ce-
- Pentru că e 1 Mai.
- Și de ce mergem la mare, nu e rece apa acum-
- Ba e rece.
- Nu e multă lume-
- Ba e multă.
- Nu e frig noaptea-
- Ba e frig.
- Nu e scump-
- Ba e scump.
- De ce nu mergem pe 20 mai- Sau pe 3 iunie- Sau pe 14 iulie- Sau oricînd în august-
- Pentru că sînteți retardați. Biletele la control!