Un părinte are parte de multe prime zile. Prima zi de grădiniță, prima zi de școală, de liceu, prima zi acasă fără copil când pleacă la facultate și încă câte or mai fi și le uit eu acum.

Deocamdată, am avut parte doar de prima zi de grădiniță. Când eram copil toata lumea îmi spunea că părinții au mai multe emoții decât copiii și mi se părea o prostie. Cum adică să aibă mai multe emoții ca mine?

Nici acum nu știu dacă am avut mai multe emoții ca fie-mea, dar emoții am avut. Mari. Nu știu cât de mari au fost ale ei, probabil că la grădiniță e mai ușor că încă sunt micuți și nu își dau foarte precis seama ce se întâmplă.

Am avut emoții foarte mari pentru că pentru fetița mea prima zi la grădiniță însemna schimbarea regulilor (ca mai orice nou început). Ea era obișnuită acasă, în mediul ei, cu părinți, bunici, mătușici și musafiri (ocazional) în fundul ei. Mica prințesă comanda ora mesei, ora somnului, ora de joacă ș.a.m.d. Nu e un copil răsfățat, dimpotrivă, e mică și ascultătoare, atât că noi am ales să o lăsăm pe ea să decidă în mai orice nu ni s-a părut nociv.

Ei, la grădiniță simplul fapt că merge afara doar la o anumită oră, că mănâncă doar la o anumită oră reprezintă schimbări majore. Plus raportul s-a inversat, acum, în cel mai fericit caz, ai 1 adult la 5 copii, cumva pe dos decât acasă.

Toate necesită acomodare. Acomodare cu locul, cu oamenii. Noi am dus-o de câteva ori înainte, să vadă casa unde e grădinița, și apoi am stat cu ea până a devenit interesată de ceva și ne-am putut retrage.

Regula e, și bănuiesc că o știți, când duci copilul la grădiniță, îl duci și îl lași acolo, chiar dacă plânge. O să aibă grijă educatoarea de el și o să se liniștească. Dacă stai lângă el nu faci decât să îi îngreunezi adaptarea. Sigur. Și marmota?

Eu, acum, la 30j de ani trecuți, când ajung într-un loc nou, unde nu cunosc pe nimeni, îmi vine să mă întorc pe călcâie și să fug acasă la mine. Îmi ia timp și să vorbesc cu cineva, de multe ori nici măcar asta nu fac, renunț, citesc o carte sau ceva.

Așa că mi se pare exagerat să am pretenția asta de la un copil. Plus că nu înțeleg ce fel de material clădește părinții ăștia rezistenți la lacrimile copiilor lor. Sunt mici, nu înțeleg întotdeauna că venim după-amiază și probabil nu le e clar ce au greșit de tot ce știau s-a schimbat. Așa că, puțină îndurare pentru acomodare. Și răbdare.

Sper că ați avut o primă zi, fie de grădiniță sau școală cât se poate de liniștită.

sleepy00.wordpress.com