Bătălia pe justiţie a luat o amploare nebănuită. Judecătorii din toată ţara şi-au dat mâna şi cer demisia unui membru CSM care s-a dovedit a fi transparent poate mai mult decât ar fi trebuit. Pentru că nu cu mult timp în urmă CSM-ul era o instituţie de elefanţi care făceau şi desfăceau toate lucrurile şi promovările în justiţie pe criterii numai de ei ştiute, a venit rândul ca judecători mai tineri, cu alte mentalităţi, să acceadă în această instituţie despre care se ştia că doar există.

Danileţ nu este poate cel mai indicat judecător să facă parte dintr-o asemenea structură importantă, dar nici să dai mână cu mână şi să-i ceri demisia numai pentru că într-o formă sau alta a descris procedurile de promovare în funcţiile cele mai înalte din justiţie nu cred că ar fi cazul. Frica de MCV-ul care ne va fi cu siguranţă defavorabil nu cred că mai este suficientă pentru a pune lucrurile în făgaşul lor normal, pentru că judecătorii au luat-o razna. Ideea judecătorilor de a face presiuni publice pe un membru al CSM pentru ca acesta să-şi dea demisia mi se pare mai rea decât hotărârile aiuritoare pe care le dau uneori. Nu e nevoie de nici un raport MCV să ne spună cât de jenanţi suntem. Toată ziua tot felul de specialişti stau pe televizoare şi ne explică nouă cât de rău e să fie condus CSM-ul de un procuror. Dar că guvernul este condus de un procuror e bine?!

Nu e nevoie să fii jurist sau procuror, ci doar un  om mediu educat ca să ştii ce refuzăm noi să învăţăm: un lucru simplu. Acela de a lăsa instituţiile să funcţioneze fără să mai încercăm din patru în patru ani să le împănăm cu tot felul de apropiaţi ai unuia sau ai altora din sfera politică. Trebuie să nu mai permitem anumite atitudini care fac comportamentele necuvenite să pară fireşti la noi. Spaţiul nostru public arată ca troaca de porci în care fiecare porc se înghesuie să apuce mai multă tărâţă, chiar dacă o parte o varsă pe jos. Nu e corect într-un stat de drept să discutăm regulile pe care se desfăşoară alegerile la CSM ameninţând cu reguli viitoare, schimbări de Constituţii şi regulamente, ba mai mult cu subordonări aberante care ar sacrifica interesul naţional. Regulile se schimbă doar dacă este neapărat nevoie de ele, altfel schimbându-le des riscăm să trăim într-o lume mult mai haotică decât cea în care trăim.

Ministrul Justiţiei este primul vinovat de scandalul CSM pentru că este prima care a deschis discuţia despre faptul că nu e corect ca un procuror să conducă CSM, argumentându-şi jalnic declaraţia şocantă. Câtă vreme e legal, nu avem ce consideraţii filozofice să facem despre statutul trecut, actual şi viitor al procurorilor, care nu sunt nici mai prejos şi nici mai presus decât judecătorii. Ambele categorii de oameni ai legii fac parte din magistratură.

Sinistra magistraturii româneşti, madam Costiniu, care continuă să manevreze judecătorii sub egida unei organizaţii profesionale cu vocaţie de sindicat, văd că nu se lasă şi scoate în stradă magistraţii mai ceva ca Marin Condescu minerii…