Complexul Energetic Oltenia era o companie atipică până în acest an, prin faptul că salariaţii nu aveau un sindicat majoritar. Chiar dacă peste 90% dintre salariaţi făceau parte din sindicate afiliate la Federaţia Naţională Mine Energie, anul trecut, în urma negocierilor, s-au pierdut drepturi. Fapt care nu s-a întâmplat în companiile energetice cu sindicate majoritare, afiliate tot la FNME.

Un sindicat majoritar va putea negocia altfel cu administraţia CE Oltenia. Acum, sunt două curente pentru formarea sindicatului majoritar. Unul al radicalilor din jurul lui Dumitru Pârvulescu şi Constantin Mitrescu, adepţi ai mişcărilor de stradă atunci când administraţia face abuzuri, grup care a pus bazele Sindicatului „Tudor Vladimirescu”. Altul al blatiştilor cu administraţia, coordonat de Ion Ruşeţ, care a conturat Sindicatul Mine Energie Oltenia.

Că se constituie două sindicate puternice în CE Oltenia, poate chiar trei dacă îl luăm în calcul pe Constantin Creţan, este un lucru bun pentru salariaţi. Este de dorit ca unul să fie majoritar, dar este bine că alte două sindicate îi vor sta în coaste. Poate că Ruşeţ va reuşi în primă fază să facă un sindicat majoritar, se mişcă repede, are sprijinul administraţiei şi al liderilor PSD din toate localităţile miniere. Pe mine mă îngrijorează altceva, faptul că noile sindicate au de gând să se conteste între ele, ceea ce i-ar veni ca o mănuşă administraţiei.

Corect ar fi ca sindicatele să nu se atace între ele. Dacă Ruşeţ va reuşi luni să înregistreze la instanţă un sindicat majoritar, să nu i se pună beţe în roate şi să fie lăsat să meargă la negocieri. Dacă nu va avea rezultate, oamenii vor pleca la unul din celelalte două sindicate puternice sau îl vor schimba din funcţie. Salariaţii vor accepta probabil să facă parte dintr-un sindicat pentru că aşa le cer şefii, dar nu vor mai fi atât de toleranţi când li se umblă la salarii. Dacă liderii sindicali ţin cu oamenii, să nu se conteste între ei. Să meargă Ruşeţ la negocieri şi Pârvulescu în stradă, contează doar ca munca minerilor şi energeticienilor să fie respectată, iar Complexul Energetic Oltenia să reziste. Pentru că, dacă moare, murim mulţi pe lângă el.