Traian Băsescu a reluat din nou teza potrivit căreia presa este o vulnerabilitate pentru democraţia din România. Personal nu susţin această idee, oricând de subiectivi sau rău-intenţionaţi mi s-ar părea unii jurnalişti. Presa trebuie să fie liberă, iar publicul trebuie să se maturizeze şi să sancţioneze prin apăsarea telecomenzii acele emisiuni care ne bagă porcării în cap. Aaa, că rezultatul alegerilor a fost influenţat de posturile de ştiri, sunt de acord, dar aşa este în toată lumea. Nicio intoxicare a Antenei 3, ca să iau un post ostil lui Băsescu, nu ar fi ajuns însă la sufletul fiecărui om de rând, dacă nu ar fi avut o stare de spirit în care să încolţească. Să zicem că Băsescu a spus sau a făcut astăzi o prostie şi Antena 3 ne dă ştirea de o sută de ori pe zi, timp de patru ani. Normal că Băsescu ni se pare enervant, că îl vedem de o sută de ori pe zi cum reia aceeaşi prostie. Dar totuşi, cine e de vină, presa să exagerează sau cel care a făcut prostia? Poate că ambele părţi, dar în nici un caz presa nu devine astfel o vulnerabilitate. Dacă vreun ziarist din România participă la vreo conspiraţie împotriva unor instituţii ale statului, pe care vrea să le decredibilizeze în folosul vreunui patron, că înţeleg că asta ar fi supărarea preşedintelui, ei bine atunci procurorii să îşi facă treaba şi să rezolve legal problema. Presa nu poate deveni o vulnerabilitate pentru democraţia din România din cauza unui ziarist sau a unui post de ştiri. Păi aşa spun şi eu că parlamentul este o vulnerabilitate pentru că sunt trei deputaţi corupţi sau la fel justiţia, care nu este în stare că judece un dosar fără să dea trei soluţii care se bat cap în cap.

Ei bine, presa nu este o vulnerabilitate pentru democraţia din România, dar devine pe zi ce trece un agresor al vieţii private. Modul mizerabil în care televiziunile de ştiri, fără excepţie, au tratat în aceste zile subiectul Sergiu Nicolaescu, arată faptul că studiourile sunt populate de tot felul de personaje fără cultură, fără bun simţ, fără logică, incoerente, fără respect pentru morţi sau pentru vii. „Nicolaescu, umilit” titra RTV, de departe cel mai abject post de ştiri din România din punctul de vedere al invadării vieţii private. Da, a fost umilit de televiziuni, de toţi acei figuranţi care populează studiourile de dimineaţă până seara şi care au o părere despre orice. Şi grav mi se pare că vreo 40-50 dintre aceşti figuranţi de televiziune sunt parlamentari, plătiţi din banul public pentru cu totul altceva, nu să participe la cinci-zece emisiuni pe zi. Care este treaba noastră că Sergiu Nicolaescu a ales să fie incinerat? Da, e un subiect de ştire, de discuţie, dar nu poţi să pui un om la zid pentru alegerea făcută. Nu a vrut omul să ajungă în Rai, a fost alegerea lui, care e problema noastră? Mâine-poimâine, se va găsi unul care să vrea să fie îngropat cu fundul în sus. Treaba lui, dacă nu încurcă pe nimeni. Dar oare în cazul acesta, biserica îi va face slujbă? Sau nu permit canoanele?