Aria naturală protejată Cheile Olteţului este situată în zona de nord-est a judeţului Gorj, pe teritoriul administrativ al comunelor Polovragi şi Baia de Fier, având o suprafaţă de 150 ha. În anul 1994, prin Decizia nr. 82, Consiliul Judeţean Gorj a declarat Cheile Olteţului arie naturală protejată de interes judeţean. În anul 2000, prin Legea nr. 5 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a Zone protejate, Cheile Olteţului au fost declarate arie naturală protejată de interes naţional. Este de asemenea important de menţionat că Rezervaţia Cheile Olteţului este inclusă în suprafaţa sitului de interes comunitar - Natura 2000: ROSCI0128 Nordul Gorjului de Est.

Un aspect interesant este acela că Râul Olteţ separă doi munţi, astfel încât versantul vestic al Cheilor Olteţului aparţine Muntelui Parâng, iar versantul estic Munţilor Căpăţânii. Geologia Cheilor Olteţului precum şi activitatea apei au permis nu doar modelarea unui peisaj spectaculos ci şi apariţia a numeroase caverne în pereţii stâncoşi ai cheilor, dintre care cea mai mare şi mai renumită este Peştera Polovragi.

Proiect pentru protejarea biodiversităţii

În scopul cercetării şi protejării Cheilor Olteţului, Universitatea Constantin Brâncuşi din Tg-Jiu în parteneriat cu Agenţia pentru Protecţia Mediului Gorj au demarat pe o perioadă de 24 de luni (2010 – 2012), proiectul „Măsuri de management privind conservarea biodiversităţii şi conştientizarea publică a ariei naturale protejate Cheile Olteţului”. Proiectul, finanţat prin POS Mediu, are ca obiectiv general conservarea, protejarea şi creşterea biodiversităţii ariei naturale protejate Cheile Olteţului.

O componentă importantă a proiectului mai sus amintit a fost aceea de inventariere şi cartare a speciilor de chiroptere (lilieci) din aria naturală protejată Cheile Olteţului. Activităţile de inventariere şi cartare au fost derulate de EPC Consultanţă de mediu SRL Bucureşti, expertul pentru componenta chiroptere fiind dl. Richard Hoffman. Proiectul a vizat şapte specii de lilieci de interes comunitar pentru a căror conservare este necesară desemenarea ariilor speciale de conservare: Liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), Liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum),  Liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), Liliacul comun mic (Myotis blythii oxygnathus), Liliacul cărămiziu (Myotis emarginatus), Liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteini), Liliacul comun (Myotis myotis). În cadrul activităţilor de teren derulate pe parcursul anului 2011 a fost însă identificată prezenţa şi a altor 14 specii de lilieci în interiorul limitelor rezervaţiei naturale Cheile Olteţului, toate acestea fiind specii de interes comunitar ce necesită o protecţie strictă.

Cercetare

Activităţile de inventariere au inclus cercetarea peşterilor şi a grotelor din perimetrul rezervaţiei, şi înregistrări ale ultrasunetelor emise de aceste mamifere în vederea caracterizării coloniilor de hibernare, a coloniilor de maternitate, a zonelor de hrănire şi a stării de sănătate a populaţiilor.

Principalele colonii de hibernare şi de maternitate au fost identificate în peştera Polovragi şi Peştera Haiducilor. Alte locaţii importante ca adăpost, în principal pentru speciile genului Rhynolophus sunt Grota Urşilor, Peştera „cu trei intrări”, Peştera „de la arcadă” şi Peştera Săbăreanu.

În Rezervaţia Naturală Cheile Olteţului au fost identificate cinci specii care aleg cavităţile subterane drept adăpost pentru hibernare. Acestea sunt: Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Miniopterus schreibersii , Myotis myotis și Myotis emarginatus. Acestea preferă mediul carstic drept adăpost hibernal, îndeosebi Peştera Polovragi, cu numărul cel mai mare de chiroptere aflate la hibernare, urmată de Peştera Haiducilor.

Cea mai mare colonie de maternitate din Cheile Olteţului se găseşte în Peştera Haiducilor, unde au fost identificaţi aproximativ 3800 de indivizi aparţinând speciilor Miniopterus schreibersii, Myotis myotis şi Myotis blythii oxygnathus. Specia Miniopterus schreibersii este cea mai abundentă aici, reprezentând circa 78% din numărul total de indivizi ai coloniei mixte. Peştera amintită este rar accesată/vizitată de oameni şi se află într-o stare bună de conservare.

Măsuri de conservare

Datele colectate pe durata prezentului studiu referitoare la numărul de contacte înregistrate lunar pentru fiecare specie au relevat, în urma realizării graficelor de activitate anuală, că doar două dintre speciile de interes sunt sedentare pentru aria proiectului (Rhynolophus ferrumequinum şi Rhynolophus hipposideros), celelalte specii având un caracter migrator, pe distanţe mai mari sau mai mici şi lipsind sau reducându-şi semnificativ efectivele pe durata sezonului rece, când întreprind deplasări sezoniere (migraţie).

Deoarece unele specii folosesc pentru hrănire, adăpostire, rareori chiar şi pentru hibernare şi locaţii antropice precum podurile de case, turle de biserici, beciuri, case părăsite etc. din vecinătatea arealului ariei naturale protejate, trebuie înlăturate conflicte nedorite (de exemplu distrugerea adăposturilor sau chiar omorârea indivizilor ca urmare a unor superstiţii) printr-o mai bună conştientizare, în rândul comunităţilor locale, a faptului că toate speciile identificate în perimetrul proiectului ariei naturale protejate Cheile Olteţului, ca de altfel şi la nivel naţional, sunt specii insectivore cu un rol deosebit de important în combaterea insectelor dăunătoare pădurilor, livezilor şi agriculturii, contribuind la controlul mărimii populaţiilor de insecte.

Protecţia liliecilor în Rezervaţia Cheile Olteţului implică adoptarea unui set de măsuri care includ deopotrivă monitorizarea efectivelor şi a stării lor de sănătate, limitarea afluxului turistic în zonele unde sunt prezente principalele colonii de hibernare şi maternitate, informarea şi sensibilizarea localnicilor faţă de importanţa conservării speciilor de lilieci, precum şi asupra mijloacelor simple care stau la îndemâna acestora pentru protecţia indivizilor care trăiesc sau se hrănesc în apropierea locuinţelor.