Consilierul preşedintelui Băsescu pe probleme de minorităţi, Peter Eckstein Kovacs, şi-a dat demisia verbal urmând să-şi depună hârtia scrisă la începutul săptămânii viitoare. Motivul este legat de cel mai mare scandal, exploatarea minereului aurifer de la Roşia Montana. Preşedintele este adeptul pe faţă al controversatului proiect de exploatare, iar consilierul s-a împotrivit de la începutul discuţiilor acestui proiect care în opinia sa ar afecta iremediabil din punct de vedere al mediului zona Munţilor Metaliferi şi a celor Apuseni.

Despre proiectul care a stârnit cele mai mari controverse publice puţină lume ştie amănunte, majoritatea părerilor fiind formulate după ureche. Pentru a nu cădea în acest păcat am căutat şi am găsit publicat un studiu ce aparţine „Grupului  pentru salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice”, studiu semnat de profesori universitari.

Studiul arată cum aurul este exploatat la Roşia Montana de peste 2000 de ani, continuu. Până în 1970, exploatarea s-a făcut în subteran, prin galerii, în masivele Cetate, Cârnic, Orlea etc. Începând cu anul 1970, s-a trecut la exploatarea la suprafaţă, în carieră deschisă în masivul Cetate, distrugându-se mai multe urme importante ale exploatării vechi, romane. Exploatarea din cariera Cetate era de maximum 400.000 tone minereu pe an. Minereul era transportat la un concasor din interiorul carierei Cetate, trecea printr-un puţ către un transportor subteran pe bandă rulantă şi apoi într-un al doilea puţ. De aici, minereul era transportat 6,5 km de-a lungul unei căi ferate cu ecartament îngust către un concasor secundar, situat lângă uzina de preparare Gura Roşiei. Minereul concasat era transportat pe bandă peste drumul naţional DN 74A către uzina de preparare, unde se obţinea concentratul, prin flotaţie convenţională. Sterilele erau depozitate intr-un mic iaz de decantare de lângă Gura Roşiei. Concentratul era apoi transportat la Baia de Arieş, pentru obţinerea aurului prin cianurare. Deci, nu s-a folosit cianura la Roşia Montană.

Mina veche a Statului de la Cetate, care oferea circa 800 locuri de muncă, a fost închisă în 2006, ca nerentabilă, şi dezafectată, pentru a face loc proiectului RMGC. Proiectul propus de RMGC (de fapt de Gabriel şi acceptat de Stat) la Roşia Montana a fost definitivat în forma cunoscută astăzi în anul 2001! El este gigantic, prevede exploatarea a 13 milioane tone minereu anual (deci de 32 de ori mai mare decât exploatarea statului în mina veche), timp de 16 ani, în 4 cariere deschise (mine) în masivele Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig situate în jurul centrului istoric al comunei Roşia Montana.

Centrul istoric este monument istoric şi are 43 de case monument istoric (localitatea a înflorit când aurul aparţinea proprietarilor de teren, nu statului!). Proiectul prevede folosirea a 1.581.760 tone de substanţe periculoase (din care 192.000 tone de cianură de sodiu), sterilele fiind depozitate într-un iaz de decantare de 300 ha, cu un baraj înalt de 180 m, situat peste satul Corna din comuna Roşia Montana, la 2 km de Abrud. Proiectul va oferi în medie 217 locuri de munca (conform studiului comandat de Gabriel lui Independent Mining Consultants Inc. în 2003 , care se afla pe site-ul lui Gabriel, dar a fost retras !).

Studiul arată că sumele vehiculate de RMGC ca beneficiu pentru România sunt total exagerate si cresc an de an, ca să impresioneze şi să convingă să fie acceptat proiectul. Studiul arată cum licenţa de exploatare a trecut de la Regia Autonomă a Cuprului (actuala Minvest Deva), la o firmă privată care şi-a tot schimbat denumirea şi care în 1995, când a început afacerea, aparţinea lui Frank Timiş. Mai mult, susţin academicienii, atunci când se va da undă verde pentru Roşia Montană, alte două exploatări pentru care are licenţă o firmă subsidiară a RMGC vor începe lucrările tot în Munţii Apuseni. Statul român nu câştigă aproape nimic, o întreagă zonă va fi afectată de o gravă poluare. Totul, pentru doar câteva sute de locuri de muncă şi ceva taxe ajunse la buget.

Dacă doar jumătate din cele descrise de grupul  de specialişti ai Academiei ar fi adevărate şi tot ar fi sinistru pentru vremurile pe care le trăim…