Senatorul PDL Ion Ruşeţ a susţinut în Parlament o declaraţie politică pe tema legii pensiilor. În finalul declaraţiei, Ruşeţ îi mulţumeşte preşedintelui Traian Băsescu pentru că nu a promulgat legea şi că a dat astfel o palmă parlamentarilor aserviţi care au votat-o. Cum legea a fost votată de parlamentarii partidelor din arcul guvernamental, rezultă practic că avem de-a face cu un nou atac al lui Ruşeţ la colegii săi.

Iată textul integral al declaraţiei politice:

Reformarea sistemului public de pensii

Stimaţi colegi,

O categorie extrem de importantă a societăţii româneşti este cea a pensionarilor, oameni ajunşi la o vârstă respectabilă, cu ani mulţi de muncă, care au dreptul legal de a se bucura, liniştiţi, de o viaţă decentă, lipsită de griji. Pentru realizarea acestui deziderat este însă nevoie de construirea unui sistem de protecţie socială care să fie atât sustenabil din punct de vedere financiar, cât şi viabil.

România a moştenit din perioada comunistă un regim de pensii generos însă fragmentat şi nesustenabil, care este întemeiat pe contribuţii achitate obligatoriu de către cetăţeni pe toată durata vieţii lor profesionale active.

În anii de după 1989, guvernele României au aplicat o reformă structurală cuprinzătoare, care – împreună cu dificultăţile inerente oricărei transformări economice fundamentale – au exercitat presiuni financiare extreme asupra sistemului de protecţie socială al ţării. Astfel au ieşit în evidenţă neajunsurile acestui sistem, în special în ceea ce priveşte pensiile şi au avut drept consecinţă necesitatea de schimbare, pe care guvernele care s-au succedat la putere au abordat-o în diverse moduri. Deşi România a realizat multe reforme necesare şi dificile în domeniul pensiilor acordate de la bugetul de stat pentru a include şi costul fiscal al îmbătrânirii populaţiei, încă mai rămân foarte multe lucruri de făcut. Ratele de înlocuire sunt scăzute şi continuă să scadă într-o măsură care nu face decât să erodeze disponibilitatea personalului angajat de a participa la planul de pensii al statului, în special în condiţiile existenţei unor valori ale contribuţiilor care sunt printre cele mai mari din această zonă. Obiectivul principal al politicilor publice din domeniul pensiilor, pentru anii care vor urma, ar trebui să fie acela de a stabili un sistem de pensii solid din punct de vedere financiare şi durabil, care să ofere beneficii adecvate şi sigure, în schimbul unui preţ competitiv care să poată fi suportat de familii. Pentru a îndeplini acest obiectiv, Guvernul trebuie să reconsidere criteriile, în baza cărora sunt acordate pensiile publice; să diminueze distorsiunile economice impuse de valorile contribuţiilor; să actualizeze şi să monitorizeze în continuu estimările costurilor reformelor structurale apărute în perioadele de tranziţie; şi să stabilească infrastructura instituţională, administrativă şi de reglementare, care este necesară pentru asigurarea unor economii contractuale în condiţii de siguranţă şi competitivitate.

În lipsa unor astfel de măsuri, situaţia pensionarilors-a agravat, s-a degradat şi se degradează în continuu. Într-un asemenea context, inevitabila şi permanenta creştere a preţurilor la alimente, medicamente, combustibili, energie electrică, energie termică sau gaze nu face decât să adâncească şi mai mult prăpastia în care se află vârstnicii noştri. Marea lor majoritate se gândesc cu groază la ziua de mâine, la faptul că nu vor mai avea cu ce să îşi achite facturile, a căror valoare va creşte considerabil pe perioada iernii, sau că nu îşi vor mai permite să îşi procure medicamentele şi hrana, pentru că pensia pentru care au muncit o viaţă întreagă a pierdut lupta cu inflaţia. Nu putem sacrifica pe altarul crizei economice o categorie de cetăţeni care şi-a câştigat de-a lungul timpului dreptul la o bătrâneţe decentă, pentru că nu se poate nega faptul că tot ce s-a construit în România este opera lor. Indiscutabil, un stat care nu recunoaşte contribuţia actualilor pensionari la dezvoltarea ţării şi care nu adoptă niciun fel de măsuri pentru protecţia lor socială este un stat antisocial. Este adevărat că bugetul asigurărilor sociale de stat înregistrează pierderi anuale încă din 2006, în anul 2009 ajungându-se la cel mai mare deficit în valoare de 1,5 miliarde de euro şi că 5,54 milioane de pensionari sunt susţinuţi de 5,65 milioane de contribuabili la sistemul public de pensii (raport de 0,98 pensionari/1 contribuabil), însă o categorie socială şi aşa destul de defavorizată nu trebuie să suporte erorile unui sistem politic aflat într-o continuă tranziţie. Trebuie să înţelegem că singura soluţie pentru construirea unui sistem public de pensii sustenabil este implementarea unor strategii economice care să genereze creşterea economică şi care să încurajeze creearea unor noi locuri de muncă, pentru că numai în acest mod se poate acoperi deficitul bugetar cu care ne confruntăm în prezent.

Aş dori, în final, să remarc decizia preşedintelui Traian Băsescu de a nu promulga controversata Lege a pensiilor. Astfel, preşedintele României a dat o lecţie tuturor parlamentarilor aserviţi politic, care pun mai presus de interesele cetăţenilor care i-au votat şi i-au trimis să îi reprezinte în Parlament, pe cele ale partidelor din care provin.

           Senator PD-L Ruşeţ Ion