S-a deschis Târgul Meşterilor Populari din România

Cea de-a V-a ediţie a Târgului Meşterilor Populari a început ieri la Târgu-Jiu, fiind cea mai amplă ediţie de până acum, întrucât anul acesta au venit în oraşul lui Brâncuşi 70 de meşteri populari din toate zonele ţării. Timp de patru zile, gorjenii vor putea admira şi cumpăra, în măsura posibilităţilor, costume populare tradiţionale, ţesături, icoane pe lemn şi sticlă, bijuterii, obiecte din ceramică şi chiar produse alimentare. Târgul este organizat de către Consiliul Judeţean Gorj, Consiliul Local şi Primăria Târgu-Jiu prin Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Gorj şi aduce mai multe elemente de noutate în acest an, cum ar fi prezenţa unui meşter african care confecţionează podoabe din pietre semipreţioase, vernisarea unei expoziţii de artă pakistaneză, dar şi participarea a unui grup de 10 meşteri la bâlciul de la Tismana. Organizatorii au declarat că se bucură că la această ediţie iau parte atâţia meşteri şi că încearcă să ridice ştacheta de la an la an, cu dorinţa să transforme acest târg într-unul internaţional şi să facă ca oraşul nostru să devină “capitală culturală cel puţin naţională, dacă nu internaţională”. Artiştii populari care au venit să-şi expună lucrările la Târgu-Jiu spun că munca lor izvorăşte din pasiunea care le-a fost insuflată pentru arta şi meşteşugurile populare autentice şi că dacă n-ar exista această dăruire, nu ar putea să creeze nimic.
Artă cu sacrificii
 Teodor Negoiţă, originar din Mehedinţi, a venit împreună cu fiul său să expună icoane pe sticlă şi lemn pentru iubitorii de artă religioasă. Vocaţia pentru a face icoane, dar şi portrete s-a transmis din tată-n fiu, pictura fiind astfel o ocupaţie de familie. Meşterul spune că munca-n sine nu este grea şi că totul depinde de starea sufletească de moment: „Nu pot să spun cât durează să pictezi o icoană, pentru că noi facem întâi evaluarea lucrării, nu a timpului. Ne-am documentat serios în tot ce facem, avem peste 3700 de cărţi şi toţi cei 5 membri ai familiei lucrăm cot la cot, pentru ca din strădania noastră să iasă ceva deosebit. Ne place să facem şi portrete şi diversele invitaţii internaţionale pe care le-a primit fiul meu pentru arată că are înclinaţie pentru asta. De altfel, această pasiune ne-a scutit de multe neplăceri, mie de exemplu, mi-a plăcut mereu să port părul lung. Însă miliţienii, cum erau odată, nu-ţi permiteau acest lucru şi când au vrut să mă tundă, eu le-am cerut nişte coli şi am început să le fac portretele. Gestul meu i-a contrariat, dar i-a şi surprins plăcut, astfel că de atunci m-au lăsat să-mi port părul cum vreau eu. Creaţia artistică se face oriunde, chiar şi pe stradă, totul este să fii dăruit cu acest har”. 
 Pasiunea meşterilor aflaţi la târg pentru conservarea artei tradiţionale i-a făcut pe unii dintre ei să se ocupe doar de asta, fără să mai aibă alt serviciu. Este cazul Rozaliei Graur, din judeţul Mureş, care ne-a arătat diverse obiecte împletite din papură: „Încă de când eram foarte mică, de la 10 ani, mama mă punea să împletesc, iar eu o ascultam, pentru că-mi plăcea joaca asta mai mult decât celelalte. Anii au trecut şi am continuat să fac această muncă, iar de mai bine de 25 de ani, am mers pe la diferite expoziţii. Însă copiii mei şi-au ales alt drum, pentru că nu se poate trăi din asta, papura este foarte scumpă şi este din ce în mai greu de găsit”. Cele mai cumpărate articole sunt pălăriile din papură şi obiectele mai mărunte. Pălăriile costă între 20 şi 22 lei, coşurile 15 lei, papucii 20 lei, un suport pentru linguri de lemn costă 8 lei, iar unul pentru cratiţă, 7 lei. 
 Alţi meşteri declară că aveau şi serviciu, dar asta nu-i împiedică să îmbine utilul cu plăcutul şi să dedice timpul ocupaţiei favorite. Pastea Cristina din Târgu-Jiu, în vârstă de 75 de ani, lucrează de la 25 de ani la cusături şi împletituri: „Am 160 de piese în total, dintre care mileuri şi feţe de mese ovale, foarte căutate în străinătate. Lucram cu drag la ele, chiar şi când eram de gardă la spital, şi acum fac asta cu plăcere, dar, din păcate nu mă mai prea ajută vederea. Sunt lucruri de valoare, rezistente în timp, care merită promovate şi arătate şi tineretului, pentru că moda se duce şi se întoarce. Am nişte mileuri de peste 55 de ani, care sunt bune şi acum şi pe care nu le-aş da nici în ruptul capului, pentru că le preţuiesc prea mult”.
 


Vizualizări: 78

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Comunitate:

Citește și: