Să relansăm, dar să ştim şi noi….

Cel mai văduvit domeniu de activitate din ultimii 20 de ani a fost şi este agricultura, ramură despre care guvernanţii îşi aduc aminte doar când vor să vorbească despre relansarea economiei. Cum economie românească nu prea mai există, de 20 de ani, după ce au distrus-o, se străduiesc în fiecare guvernare să relanseze agricultura. Zilele trecute am auzit un reprezentant al guvernului, ministru secretar de stat, fostul sindicalist Rădulescu, cum se lăuda că a găsit metoda pe care o tot caută toţi; vânzarea câtorva mii de hectare de teren către investitori chinezi care speriaţi de o viitoare criză alimentară vor să-şi asigure resursele de hrană din România! Dacă aş fi auzit chestiunea asta de la nea Gică  n-aş fi luat-o în seamă, dar de la un înalt oficial roman m-a pus pe gânduri şi m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva le-a şi vândut! În binecunoscutul stil românesc. Criza alimentară mondială despre care vorbesc toate mediile de mai mulţi ani de zile i-a speriat pe chinezi, dar nu ne impresionează pe noi chiar dacă preţul kilogramului de cartofi a crescut în aşa fel încât, în curând va trebui să-l cumpărăm cu gramul, ca pe aur. Cum se pregăteşte România pentru eventuala criză alimentară? În nici un fel! Totul e lăsat în voia sorţii şi din când în când cineva apare şi ne ameninţă ba cu amenzi pentru terenurile nelucrate, ba cu chinezii care vor să cumpere terenurile să nu moară ei de foame. Noi ne-am învăţat să cumpărăm mere de la polonezi, roşii şi castraveţi de la turci, fasole de la egipteni, cartofi ungureşti, carne din lumea largă şi tot aşa. Produse româneşti mai puţine sau deloc că micii proprietari de terenuri n-au bani să le cultive iar marii proprietari s-au specializat pe grâu că ăsta merge mai repede la export.  Pentru că politica se face la Bucureşti de unde politicienii noştri nu mai scos capul decât să se ducă la Bruxelles nu mai ştie nimeni câţi cetăţeni români trăiesc în mediul rural şi din ce venituri. În majoritatea comunelor trăiesc câteva zeci de familii care se bazează pe pensia unuia din membrii săi, pensie care este folosită pentru cultivarea pământului. Depinzând de cele câteva tractoare particulare care sunt active în sat, proprietarii de terenuri nu produc nici cât să le ajungă lor un an de zile, ca să nu mai vorbim că nu au de unde să mai vândă ca să poată relua ciclul de producţie şi anul viitor. Cele câteva orătănii pe care le cresc cu ce adună toamna de pe câmp nu le pot valorifica la piaţă că ba e pestă porcină ba “aviara gripa”, ba te miri ce acte-i trebuie şi dacă în final răzbeşte într-o piaţă constată că nu are cine-i cumpăra găina chit că bietul proprietar îi asigură pe toţi că a crescut-o ecologic. Aşa că dacă tot vor să relanseze ce a mai rămas, guvernanţii mai bine s-ar ocupa să organizeze o piaţă de achiziţii a acestor produse, un fel de ORACA de pe vremuri ca să ştie şi omul că ce creşte cu multă trudă nu e luat la preţ de tricou chinezesc….

Vizualizări: 99

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: