Au făcut şi francezii o glumiţă într-o emisiune. Au întrebat publicul dacă ştie cum se execută „salutul românesc”. Şi, pentru că oamenii au răspuns negativ, prezentatorul s-a aplecat de spate, a întins mîna a milogeală şi a zis, pe limba lui, dar cu o voce tânguitoare: „Vă rog, domnule!...”. Evident, ambasada României de la Paris şi naţionaliştii din presă şi de aiurea au protestat vehement, ceea ce, după părerea mea, e o atitudine de popor mic şi încrâncenat.

Sunt de acord că francezii pot fi acuzaţi de unele chestii. Nu însă şi de rasism. Sau poate n-aţi văzut cum arată toate echipele lor naţionale, de la fotbal la handbal, ba chiar şi tenismenii, reprezentanţii sportului (sic!) alb. Poţi să spui despre francezi că sunt ipocriţi când îi confundă pe români cu ţiganii. Dacă ziceau „salut ţigănesc” era nasol de ei. Dar aşa, c-a zis de fraierii de români, nu riscă decât să se răţoiască nişte demnitari de-ai noştri la ei. Staţi liniştiţi, dragi forumişti! Fiţi siguri că francezii au auzit de Eugen Ionesco, Cioran sau Brâncuşi. Doar că le e mai uşor să le spună români „ţiganilor”, că-i mai mică amenda.

Şi acum, ca să fim corecţi până la capăt, e oarecum de înţeles că băieţii s-au cam săturat de cerşetorii care, dacă nu le dai nimic, te înjură de mamă şi de morţi în cea mai răspicată română. Chiar vorbeam în redacţia Kamikaze despre asta... Zicea un coleg mai umblat prin Europa că nu crede că există sătuc în Franţa fără măcar un cerşetor român. Ţigan, de obicei, dar român. Deci, de ce să ne supărăm? Mai bine o manea veselă să cântăm şi să le zicem „merci” că ne-au luat câţiva paraziţi de pe cap. Bon chance, France!