Dacă s-a ajuns până acolo încât liderii puterii întrunesc forul legislativ al României, Parlamentul, pentru a adopta o rezoluţie privind dreptul de veto pe care ar trebui să-l invoce preşedintele Băsescu la Bruxelles, înseamnă că disperarea e mare. La ce ar folosi o rezoluţie pe această temă în condiţiile în care chiar iniţiatorii reuniunii celor două camere recunosc că ea nu este obligatorie pentru preşedinte? Cred că doar pentru a avea carne de tun în campanie, când preşedintele nu va reuşi să obţină pentru România atâţia bani câţi îşi doreşte Ponta, care va vrea să-i stoarcă lămâia în nas. Practic liderii USL folosesc Parlamentul în propria lor campanie electorală şi mai pretind şi că o fac în numele interesului naţional.

Aşa cum am mai spus, n-o să speriem pe nimeni acolo, iar preşedintele Comisiei Europene  a avut şi el dreptate; de ce cerem mai mulţi bani în condiţiile în care din cele 34 miliarde de euro care ne-au fost puşi la dispoziţie nu am reuşit să absorbim decât puţin peste 3 miliarde şi pe ăia cu mari probleme? O să poată premierul Ponta să facă mai mult? Mă îndoiesc, pentru că de când a venit la putere nu se ocupă decât de „jos Băsescu”, iar după alegeri va avea aceeaşi obsesie din moment ce va trebui să mai trăiască încă doi ani cu cel căruia îi cere în van demisia.

Cearta pe bani din bugetele anilor viitori ar trebui să fie puţin mai mocnită dacă am avea bun simţ, pentru că faţă de contribuţia noastră la fondul comun european pretenţiile ne sunt mult prea mari. Dar n-am nici o îndoială că lucrurile se vor lămuri ele cândva, pentru că Ponta nu este veşnic nici la guvern şi nici la partidul pe care-l conduce. Poate-i face DD un pocinog şi nu-l lasă să intre în Parlamentul României, ca să-i mai taie din obrăznicie şi din îngâmfare, că prea se crede alfa şi omega. 

Că tot vorbeam de Parlament, am spus de multe ori că deputaţii şi senatorii acestui for legislativ sunt, mare parte dintre ei, de  o calitate cel puţin îndoielnică. După ce am văzut noii candidaţi pot să-mi retrag cuvintele. Ce vine după actuali e jale mare! Tot felul de secretare, şoferi şi alte meserii de altfel onorabile, dar care nu au nici o legătură cu forul legislativ în care se presupune că ar trebui să intre oameni cu o minimă experienţă de viaţă, cu multă minte şi mai ales cinste. Dar de unde? După atâţia ani de privit la politică şi la politicieni m-am prins de un lucru foarte sigur. În politică intră aproape fără excepţie doar oportunişti, oameni fără profesii conturate, absolvenţi de studii dubioase, rataţi în cariere, bişniţari şi tot felul de interlopi care vor să-şi spele imaginea  şi să pozeze în salvatorii neamului.

Ei nu au nici o vină. Vina o purtăm noi, cei care prin vot îi trimitem acolo unde nici picior de piciorul neamului lor nu ar avea ce să caute. Aşa că nici măcar nu avem dreptul să ne plângem.