Se ascut furcile, se strâng fluierele, se bat sapele, se pregăteşte lumea pentru răzbelul de după alegerile parlamentare. Partidele parcă au înnebunit, cu o săptămână înainte de data alegerilor cărţile par jucate, iar cei doi copreşedinţi ai alianţei USL împart posturile de miniştri dintr-un cabinet pe care Băsescu s-a jurat că-l va văduvi de prezenţa premierului Ponta.

Toată lumea se străduieşte să creeze scenarii cât mai fanteziste, care în majoritatea lor se bazează pe presupusul refuz de a-l numi pe Ponta premier. În acest scenariu, USL ar declanşa procedura de suspendare a preşedintelui pe motiv că acesta încalcă grav constituţia, care în interpretarea lor ar spune că preşedintele numeşte un premier din partea partidului care a obţinut majoritatea parlamentară. Scenariul este şubred tocmai pentru că, dacă ar fi să luăm de bune sondajele de opinie, nici un partid politic nu va obţine majoritatea în Parlament şi în cel mai probabil caz majoritatea va fi obţinută de alianţa USL. Legea 14/2003, legea partidelor politice, face distincţie între partid politic, alianţă şi coaliţie. Se pare că doar alianţa USL nu face distincţia cuvenită, pentru că altfel nu se explică de ce încrâncenarea legată de candidatul Ponta. Preşedintele Băsescu poate desemna premier un candidat din partidul care a obţinut majoritatea absolută (ceea ce înseamnă cel puţin jumătate plus unul din numărul de voturi) şi nu majoritatea relativă (adică numărul cel mai mare de voturi obţinute în comparaţie cu alte partide) aşa cum vor cei de USL. Art.103, alin (1), din Constituţie spune: ” Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament“.

Textul din Constituţie este destul de clar. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca premierul să fie desemnat din rândul coaliţiei care a câştigat majoritatea absolută atunci aşa ar fi scris în Constituţie, dar nu a scris. Toate discuţiile în afara articolului 103 din Constituţie sunt simple speculaţii  şi nu au nici o legătură cu ceea ce se va întâmpla după alegeri. Dacă Băsescu vrea să-şi respecte prerogativele date de Constituţie va desemna premierul în urma discuţiilor cu toate partidele parlamentare.

O să spuneţi că Guvernul făcut de un alt premier decât Ponta nu va obţine votul de încredere al parlamentului fără de care nu va putea fi învestit de către preşedinte. Şi aici există text în Constituţie care reglementează situaţia ipotetică deocamdată. Art. 89, alin(1).” După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură“. Asta înseamnă că dacă până pe 10 februarie Parlamentul nu-şi dă votul de încredere pentru Guvern ne putem aştepta la alegeri anticipate la începutul verii viitoare, cel mai târziu în iulie. Chiar dacă acest scenariu este cel mai sumbru, pentru România ar putea fi posibil dacă parlamentarii pe care îi vom alege pe 9 decembrie ar fi nişte tipi verticali care nu abdică de la principiile lor.

Dar în situaţia când alianţa USL va obţine o majoritate absolută fragilă o să vedeţi vânzări şi cumpărări de parlamentari până când se va schimba majoritatea reieşită din vot şi atunci putem discuta de un altfel de scenariu în care parlamentarii vor face pe dracu în patru să nu le fie dizolvat fieful, că nu se ştie dacă a doua oară şi atât de repede după prima oară mai pupă ceva…