Fostul ministru Cseke a demisionat pentru că a primit puţin bani. Noul ministru ar putea fi un medic din Oradea, Ladislau Ritli, căruia vreau să-i transmis că sistemul medical nu are numai o problemă de bani. Ci una de bun simţ.

Nesimţirea în spitale este de ani buni la cota de alarmă. Şi toate schimbările propuse de ultimii cinci miniştri ai Sănătăţii nu au avut nici un efect benefic din acest punct de vedere. Ieri, un pediatru a consultat trei copii, s-a uitat la ceas, a spus că i s-a terminat programul şi le-a zis din mers părinţilor celorlalţi copii să se întoarcă în saloane şi să revină a doua zi. Nici nu s-a uitat la micuţii cu ochii plânşi care îşi aşteptau rândul. Tot ieri, la o altă secţie, medicul îşi făcea vizitele. Nu, nu în saloane, ci la birou. Pacienţii făcuseră coadă şi intrau pe rând pentru a-i spune doctorului ce îi doare. Erau în saloane şi vreo doi netransportabili, care au rămas fără vizită. Oare mai există undeva pe lume un spital unde pacientul face vizita la doctor şi nu invers?

Că nu sunt medicamente în spitale, ştim de când ne ducem. Domnule ministru, rezolvaţi această problemă! Dar, căutaţi şi o soluţie de eliminare a şpăgilor. Chiar înţeleg să dau ceva unui medic care a salvat o viaţă. Dar să dau 5 lei infirmierei să-mi schimbe cearşaful, zece lei să primesc unul nou, 20 să-mi facă injecţia… Îmi povestea cineva care a născut anul trecut că a trebuit să dea şpagă la medic, la anestezist, la asistente, la infirmiere şi… la studenţii asistenţi, care erau în practică. Să pretinzi şi să primeşti mită este probabil una din primele lecţii practice pe care le primesc studenţii de la medicină. Şi din nou spun că nesimţirea a mers prea departe.

Aşa că domnule ministru, cereţi mai mulţi bani la rectificare, că spitalele au nevoie de ei. Cereţi deblocarea de posturi de medici şi asistente. Dacă se poate, salarii decente pentru angajaţii din sistemul medical. Dar mai presus de toate, impuneţi în spital regulile bunului simţ. Pentru că salariile mici nu pot fi o scuză pentru nesimţirea care tronează în multe spitale. Că şi salariile şi pensiile din care dăm şpăgile sunt tot mici. Necazurile medicilor nu pot fi o scuză pentru aroganţa cu care tratează pacienţii. Poate că nu sunt bani pentru medicamente, pentru medici, pentru spitale, dar bunul simţ poate fi readus în sistemul medical fără nici un ban.

Mă întreb, cum se adaptează în străinătate cadrele medicale plecate din România. Oare salariile decente de acolo le strică obiceiurile proaste deprinse la noi? Sau poate o să citim cât de curând în presa străină cum şpaga devine un obicei şi în spitalele lor.